Cultură


Butoiul și cepul

postat 20 mai 2021, 02:08 de Vie si Vin   [ actualizat la 20 mai 2021, 02:21 ]

de Nicolae Dărăbanț

 

Spălat, butoiul sta la soare,

Ca să-și mai piardă din duhoare.

Alăturea de el, cuminte,

Stătea și cepul să se zvinte.

 

Văzând cât e de mititel

În comparație cu el,

Butoiul zise căre cep:

- Te tot privesc și nu pricep.

Ce ești? O piesă sau rebut?

Ori ai fost mic de la-nceput?

Nu cred că poți să fii de viță,

Un cap de lemn, o... rămășiță.

Tu ești, acum eu înțeleg,

A mia parte din întreg.

 

- Ascultă, măi, butoi fălos,

Tu nu ai fi e vreun folos

De n-aș fi eu să te înfund.

Atâta cât mă vezi de scund,

O lume-ntreagă-mi zice „cep”

Și zilele-ți cu mine-ncep.

 de Nicolae Dărăbanț

 

Spălat, butoiul sta la soare,

Ca să-și mai piardă din duhoare.

Alăturea de el, cuminte,

Stătea și cepul să se zvinte.

 

Văzând cât e de mititel

În comparație cu el,

Butoiul zise căre cep:

- Te tot privesc și nu pricep.

Ce ești? O piesă sau rebut?

Ori ai fost mic de la-nceput?

Nu cred că poți să fii de viță,

Un cap de lemn, o... rămășiță.

Tu ești, acum eu înțeleg,

A mia parte din întreg.

 

- Ascultă, măi, butoi fălos,

Tu nu ai fi e vreun folos

De n-aș fi eu să te înfund.

Atâta cât mă vezi de scund,

O lume-ntreagă-mi zice „cep”

Și zilele-ți cu mine-ncep.

 

Sunt pareta mică, eu nu neg,

Dar fără ea nu ești întreg.

 

Morala o-nțelegeți voi:

Celui cu mintea de butoi,

Care vorbește tura-vura,

Doar cepul... îi astupă gura.

 

Fabule, satire și epigrame, Editura Hypatia, Galați, 1996

Muza mea satirică, antologie de fabule, satire și epigrame, Editura Transilvania Expres, Brașov, 2001













1-1 of 1