Evenimente‎ > ‎

Cronică boemă

postat 22 iun. 2017, 05:49 de Vie Vin   [ actualizat la 22 iun. 2017, 06:01 ]
Cu sau fără ceas, la 6 sunt în picioare. De fapt, ceasul biologic funcționează. Trec rapid peste micul dejun și m-apuc de treabă. Aș continua cu documentarea la Rieslingul italian care intră deja în a treia săptămână, dar nu am tragere de inimă. Citesc Rușii, masonii, Mareșalul și aflu o altă versiune despre Vasile Balș. Fiul meu se pregătește să plece la examenul de capacitate. S-a pregătit și ieri până târziu, în noapte..., jucându-se pe telefonul mobil. Am impresia că eu am emoții mai multe și mai mari decât el. Dar tot eu sunt de vină. Nu eu i-am spus să nu aibe emoții? De parcă emoțiile ascultă de comanda umană... La 8.15 pleacă la examen.

Îmi ocup timpul scriind un articol pe Wikipedia. La 11.00 fiul meu revine acasă și-mi spune că vrea să plece la un film cu colegii.

- Ce făcuși, bre, la examen?

- Bene, zice cu un aer plictisit.

- Ce înseamnă bine?

- Am făcut tot.

- Ai făcut o analiză a lucrării discutând și cu doamna profesoară (NB ... de meditații)?

- Nu, acum o sun.

O sună, discută, detaliază și ajunge la concluzia că ar trebui să ia cel puțin 9,80. Mda, stai să vedem și rezultatele și abia atunci știm dacă analiza a fost corectă.

Zice că vrea să plece la film cu foștii colegi. Îi dau bani și se face nevăzut. 

Îmi continui lucrul la articol. La 15.30 este gata. Masa de prânz și direcția Cercul Militar la întâlnirea cu foștii colegi de muncă. Bucurie mare pentru toți cei prezenți. Unii comandă ceva de mâncare. Întreb ospătarul dacă are o bere neagră. Doar o marcă, dar nu sunt prea încântat de ea. Bere blondă? Da (și înșiră mai multe mărci). Comand și-l văd că vine cu sticla și cu un pahar cu picior. Dă să pună berea în acel pahar.

- Stop, zic eu cam militărește. Pahar de bere aveți?

- Dar ăsta ce are?

- Ăsta e pahar de vin.

- Și cum trebuie să fie cel de bere?

O, Doamne... O colegă îmi spune să-l iert. Și sunt băiat ascultător.

- Bine, lăsați sticla aici.

Îi zic unui coleg că e absurd ca în secolul XXI să lucrezi într-un restaurant și tu să întrebi clientul cum trebuie să arate un pahar de bere. Colegii găsesc rapid explicația. Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim. Are salariu fix și-l doare la bască. În atare situație nu-l interesează perfecționarea profesională.

Trecem la ale noastre. Ajungem inevitabil și la politică pentru că azi s-a mai consumat un episod din telenovela PSD. Dragnea își mângâie hamsterul savurând succesul de moment. Un șoricel se metamorfozase surprinzător de rapid devenind șobolan în toată regula și tindea să ronțăie urechile celor din cușcă, pardon din canalizare. A fost nevoie să intre în acțiune un guzgan rozaliu și imediat lucrurile au intrat în normalitate. Normalitatea PSD, la ce vă gândeați?

Timpul trece foarte repede și la 18.45 sunt nevoit să plec și să mă îndrept către Librăria Humanitas. Ultima dată am fost aici a fost pe 12 decembrie 2016 când Marian Voicu și-a lansat cartea Tezaurul României de la Moscova

Andrei Pleșu își (re-)lansează (după Bookfest) cartea Despre inimă și alte eseuri

TVR intră în acțiune. Mă apropii și eu mai mult de locul faptei. Încep să filmez. Aici, "rampa de lansare" a cărții este comandată de Ioan C. Mihăilescu. Între timp apare și Dan Grigore. Andrei Pleșu cheamă pe cineva și-i spune să-l aducă pe pianist în față. 

C. Mihăilescu (cum îi spune Andrei Pleșu) ia o pauză ca să-l lase pe magistru să se desfășoare. Este un dialog tonic savurat de toți cei 

prezenți. Mă rog, aproape toți, că unii mai moțăie.

 

La 19.30 ar fi trebuit să merg la o degustare de vinuri. Un prieten aflat lângă ușă îmi arată ceasul, dar îi fac semn că nu plec de aici până nu se termină acest eveniment. Nu este de ratat. Uitați-vă și voi aici ca să vă convingeți. Și durează în total mai mult de o oră.

Opresc din greșeală filmarea. Reiau rapid, dar după un timp primesc avertismente că în curând bateria se va termina. O dată, de două ori, de trei ori. Adjudecat. Am pierdut ultimele 5 minute, dar bucurați-vă de restul.

Între timp a început ploaia. 

Prietenul meu nu a mai stat până la final preferând să plece prin ploaie la degustarea de vinuri. Se formează o coadă lungă la autografe unde sunt întrebat de câteva persoane unde pot găsi filmarea făcută de mine. Le spun că au mai fost vreo 5 care au mai filmat și că ar trebui întrebați și ei. Da, dar se pare că la mine a fost filmarea cea mai lungă. Poate, habar n-am.

Andrei Pleșu mă "omagiază”. Mulțumesc maestre! Împreună cu lansatorul mi-ați făcut seara minunată. Când am terminat eu la Librăria Humanitas a încetat ploaia. Normal, nu-i așa?

Îmi regăsesc prietenii la degustarea de vinuri care mă întâmpină cu o tachinare.

- Ce faci, măi, te culturalizezi?

- Un pic, așa, de ochii soacrei.

Mă duc la bar să-mi iau paharul și trec la degustare. Constat că vinurile albe și rose-ul de la Licorna nu mai sunt disponibile. Rămâne Serafim Fetească neagră din 2014. Iau un pahar cu acest vin și mă apropii de masa unde sunt prietenii mei. Înainte de asta sunt îndemnat de Marius să fac o degustare de vinuri de la o moșie din Odobești al cărei proprietar e la masa noastră. Aflu că are (doar) 36 ha de vie în Vrancea. Îmi spune că este cel mai mare bazin viticol al țării și să văd și eu ce vin bun face.  Îi dau o carte de vizită proprietarului și aștept să facă și el la fel. Aștept cu nerăbdare mai ales că în trecut căutasem dar nu găsisem mai nimic. Văzând că nu primesc îi cer direct. Îmi spune că datele lui de contact sunt pe sticlă. Da, dar nu pot pleca cu sticla pentru că m-ar confunda lumea cu un personaj notoriu, și nici nu pot băga sticla în portmoneu. În fine...

Încerc (cam aiurea, dar așa am fost servit) vinul roșu de la Odobești. Nu-mi spune nimic. Mai un schimb de vorbe, de impresii. E adus după aceea vinul alb, chipurile din Sauvignon blanc. Zahăr la greu (demidulce), tipicitatea... las pe alții s-o descopere. E adus apoi un rose zice-se din Merlot cu zahăr rezidual cât să fie demidulce. Culoarea e frumoasă, dar... doar atât.

Marius mă vede în corzi, descumpănit, că nu știu cum să-i spun omului ăsta verde-n față.

- Nu-i așa că vinurile sunt foarte bune, mă întreabă el caragialesc făcând cu ochiul.

Mă uit la el și-l descopăr pe adevăratul Marius.

- Știți, specialiștii au stabilit că este cel mai bun loc din România unde se poate planta via, încearcă să mă convingă proprietarul. 

Nu mi-a zis-o și p-aia cu paralela 45, așa că tacâmul nu pot să spun că a fost complet.

Fac rost de niște apă, clătesc gura gândindu-mă la niște vorbe de duh la adresa lui Marius care râde înfundat.

Trec la Serafim Fetească neagră2014, că din restul nu a mai rămas. Deh, și la o lansare de carte și la o degustare de vinuri. Fetească neagră condimentată? Parcă aș avea în pahar un Syrah de la Aurelia Vișinescu. Aflu că, de fapt, este de la baricare. Florin Preda mă vede și comentăm împreună ultimele isprăvi de pe Facebook. Discuție cordială, spumoasă, veselă. E o plăcere să stai la taclale cu el. Dar trebuie să mai și plecăm.

Îi suntem recunoscători  gazdei care la plecare ne dă din casă spunându-ne ce ne așteaptă peste o săptămână. Vă spun și eu, dar... să nu spuneți că știți de la mine. Mulțumim Claudio Calculli.

Ne îndreptăm spre casă? Marius zice că-i e foame și să mergem să mâncăm ceva!!! Cine îl știe înțelege. Propune Dristor Kebap. Bine, măi, dacă ziceți voi... E 22.30 și noi mâncăm. Iau și eu o baghetă (cu carne de) pui. Nu-i rea.

Se apropie ora 23 și Bogdan mă întreabă ce prefer: metroul sau taxiul. Dacă aleg metroul trebuie să plecăm acum. Și plecăm.

Cred acasă toată lumea doarme. Ha! Mai e unu care se joacă pe telefonul mobil.

- Mă recreez și eu, zice fiul meu cu o candoare paralizantă. Azi am avut examen.

Îl las să-și facă pofta. Mă duc la ale mele. Deschid calculatorul și încep: Riesling italian, Weschriesling, Welsch, Alsacia, Lorena, Welschland, Welschtirol...

Se face ora 1.00. Cred că ajunge pe ziua de azi. Noapte bună! 
Comments