Nu sunt fan Facebook, dar la recomandarea unor persoane mai versate (care mi-au spus că dacă nu am cont pe Facebook nu exist) am luat în calcul posibilitatea de a-mi face un astfel de cont. Un prieten apropiat mi-a spus că unele evenimente din lumea vinului sunt prezentate numai pe Facebook și, deci, ... ar cam fi cazul.

În regulă. Am cont, deci exist! Și constat că sunt evenimente din lumea vinului despre care se vorbește numai pe Facebook. La unul din acestea am participat joi seară. E vorba de o degustare de vinuri la Balkan Bistro din incinta Grand Hotel Continental.

Am ajuns ceva mai târziu (ora 20:00) și, în cazul meu, e posibil ca acesta să fie motivul pentru care ordinea de sosire a vinurilor și preparatelor să se fi dat un pic peste cap.

Am primit la început Cuvee D'Excellence Riesling Italian, Tămâioasă românească de la Terasele Danubiene și, imediat, un tofu grill aromat cu sos de ghimbir și susan. Numai că, la acest preparat, merge vinul roșu!!!

În scurt timp își face apariția și o porție de crab cakes cu salată de grapefruit. Mă rog, așa este trecută în meniu.

Cârcotașul din mine (pus pe șotii)  i-ar fi spus pârjoale de crab, dar cum crabii nu prea se cultivă (sic!) în Moldova, aș fi mers pe denumirea de chiftele. Și nu cred că aș fi departe de adevăr. Dar cum la noi nu e mâncarea bună dacă nu ai denumiri în engleză, gazdele au ales această denumire. Numai că, arătându-i fotografia cuiva mai plimbat decât mine prin țări străine mi-a spus că acest preparat nu este crab cake!!! Chiar și cei de pe Wikipedia (deși nu trebuie luat de bun tot ce scrie pe acolo, în special pe cea în limba română) au altă viziune cu privire la acest preparat.

În fine, indiferent cum s-o numi acesta, a fost foarte bun, iar Rieslingul italian s-a potrivit de minune. Un vin galben-verziu, sec, cu o aciditate plăcută. Este cel mai bun vin de la noi din Riesling italian pe care l-am băut până acum.Nu prea era potrivit, dar după ce am terminat cu acestea, de teamă să nu se încălzească mai mult decât prevede legea (sic!), am degustat și Tămâioasa românească, să văd și eu cum se prezintă. Vinificat în demisec, cu arome pronunțate de flori de tei și soc și o aciditate plăcută. Foarte bun.

 

Gazdele au adus apoi vinul roșu, Merlot, Prince Mircea (pe care l-am lăsat la aerisit) și apoi spaghete de zucchini cu Camembert, crumbles de migdale și lămâie, adică, mai pe românește spaghete de dovlecei, cu camembert, migdale măcinate/fărâmițate și lămâie. Apelez din nou la persoana menționată mai sus care mă întreabă: de ce zucchini și nu dovlecei? Și vine tot ea cu răspunsul: fițe ca să meargă la consumatorul internațional. Și continuă...

După o reflexie aprofundată și cum sunt o persoană cu foarte multă imaginație, am ajuns la concluzia că acele două feliuțe de migdale așezate pe coaja camembertului ar putea fi considerat într-un roman SF ca un cramble de migdale. Dar aici nu mai este de iertat, e furt.

O, ho, hoooo!!! S-a ambalat rău de tot. Dar prin Franța se văd altfel lucrurile.

Acum, nu știu cum să vă zic, nu am văzut migdalele, nici întregi, nici fărâmițate, nici măcinate cum e cafeaua, dar preparatul a fost foarte bun. M-aș fi bucurat să fi avut atunci la îndemână Cuvee D'Excellence Sauvignon Blanc, dar acest vin a venit mai târziu după ce am terminat de mâncat acest preparat!!! 

Evident, nu puteam să-mi refuz curiozitatea de a-l degusta. Un vin sec, cu aciditate plăcută și aroma specifică de mere verzi. Păcat că nu am avut posibilitatea de a-l asocia cu un preparat culinar din motivul invocat mai sus.

Apropo, toate vinurile sunt de la Stârmina, nu de la Starmina. Observația este și pentru producător (care, dacă a putut să scrie Tămâioasă românească, putea să scrie și Stârmina), dar și pentru cel care a servit vinul și ar fi trebuit să cunoască acest lucru. Până una-alta, m-am jucat un pic cu mobilul și uitați ce a ieșit.

La un moment dat a apărut și pastele gnocchi cu ricotta și ciuperci chanterelle, dar după ce am gustat un pic i-am dus dorul acelui Riesling italian încercat mai înainte. Cum paharul de vin se golise la... să-i zicem crab cake, nu am îndrăznit să mai cer.

Salata de primăvară Panzanella cu ouă de prepeliță, ridichi și dresing vinaigrette nu am văzut-o la față pentru că... nu am fost servit cu așa ceva. Pun asta pe seama faptului că am ajuns mai târziu la bistro.