Oenoturism‎ > ‎

Jurnal de călătorie în Ungaria și Croația (III)

postat 30 aug. 2021, 11:19 de Vie si Vin   [ actualizat la 30 aug. 2021, 11:37 ]

Tiberiu Onuțu 30 august 2021

19 august

Următoarea zi a început cu o vizită la... Biserica Máriagyűd. Nu prea am înțeles și nu prea am agreat acest lucru, dar am stat cuminte-n banca mea respectând programul vizitei. Biserica era dotată cu o orgă la care cineva își manifesta abilitățile. E-adevărat, dacă aș fi ascultat Toccata și fuga în Re minor a lui Bach alta era situația, dar nu a fost cazul. 

Crama Attila Gere (Gere Attila Pincészete)

De la Máriagyűd ne-am îndreptat către Vinăria Gere Attila. De fapt, primul popas a fost la plantația de vie aflată pe același deal pe care se află și cea de la Sauska numai că la Sauska urci undeva pe dreapta, iar la Gere urci pe stânga. În partea mediană a dealului, tractoarele întrețineau solul, iar în vârf trei tractoare cu pompe stropeau de zor în vie. Am ajuns la o cladire în vârful dealului care ne-a asigurat o panoramă superbă. Am fost primiți pentru început cu două vinuri perlante din gama Frici: unul alb Királyleányka (probabil Fetească regală), Muscat Ottonel, Sauvignon blanc și unul rosé Medoc noir (un soi se origine franceză, dar care acum se găsește rar doar în Ungaria, Merlot, Bläufrankisch. Nu prea înțeleg eu cum poate fi AOC Villány un vin cu CO2 adăugat, dar nu-mi bat capul acum. Au urmat câteva vinuri obținute în urma colaborării lui Gere Attila cu Schubert Vilmos. Pentru început câteva vinuri albe, lejere, proaspete (2020) din soiurile locale Cserszegi Fűszeres, Irsai Olivér și din soiuri internaționale precum Riesling italian, Sauvignon blanc, apoi un rosé cuvée din Bläufrankisch, Merlot și Pinot noir. Mi-am aruncat o privire și-aci prin plantația de Bläufrankisch, respectiv de Cabernet-Sauvignon ca să văd cum a fost tăiată via, cum este întreținută șamd.

Top 12 Cabernet franc

Să vii la Villány și să deguști cele mai bune vinuri din acest soi care definește foarte bine regiunea este un vis frumos. În cazul nostru, visul s-a transformat în realitate la Crama Gere. Într-un spațiu generos am avut ocazia de a degusta 12 vinuri din Cabernet franc selectate de organizatori. Din punct de vedere profesional, a fost cel mai bun moment al acestui sejur. A fost o adevărată desfătare. Au fost selectați următorii producători: Sauska Borászat, Ruppert Borház, Riczu Tamás Borászata, Gere Attila Pincészete, Bock Pince, Szende Pince, Gere Tamás & Zsolt Pincészete, Lelovits Tamás Pincészete, Bakonyi Péter Pincéje, Günzer Tamás Pincészete, Agancsos Pincészet și Csányi Pincészet Zrt. A fost dificil să fac o departajare pentru că fiecare vin a avut ceva care să atragă. Cine a vrut să descopere un Cabernet franc simplu, sincer, trebuia să încerce vinul nebaricat de la Crama Agancsos. Cine a vrut să se desfete cu vinuri expresive, lucrate, putea să se bucure de vinurile de la Ruppert Borház, Pivnița Bock, Crama Günzer Tamás sau Crama Sauska. Bine, și celelalte vinuri au fost foarte bune și în mod sigur cineva de la Cluj interesat de aceste vinuri se va bucura de ele, dar eu vă spun care sunt cele care m-au impresionat mai mult.

Restaurant Mandula (Mandula Étterem)

Cum se apropia ora prânzului, după acest moment ne-am îndreptat către Restaurantul Mandula (Gere) din Villány. Și aici am fost răsfățați cu fel și fel de preparate culinare de înalt rafinament. Au reapărut o parte din vinurile degustate în vie, dar a fost și o apariție surprinzătoare: un Tempranillo 2019. În final a fost un vin Kopardin 2017 care a arătat tuturor ce pot face cu-adevărat acești oameni. La masă am avut plăcerea să-l cunosc și pe Thomas Brandl cu care am discutat un pic despre spumantele din România.

Castelul Siklós (Siklósi vár)

Ne-am urcat apoi în microbuz și ne-am deplasat către Castelul Siklós. Menționat documentar pentru prima dată în 1294, castelul a trecut de la un proprietar la altul, iar în 1948 a fost naționalizat. După 1955 au început săpăturile arheologice și restaurările. Proprietarii recenți l-au refăcut conform cerințelor arhitectonice ale epocii. Astăzi, în castel se află un muzeu, un hotel și un restaurant.

Am fost întâmpinați la intrarea în castel cu un pahar de spumant Törley. M-am bucurat de un mic concert la orgă construită din... sticle.  La nivelul superior era pregătită o scenă unde s-a derulat și festivitatea de premiere din cadrul concursului Web Wine Writing. Cu această ocazie m-am întâlnit cu organizatoarea acestui concurs, Ágnes Németh. I-am oferit sticlele de vin din Busuioacă de Bohotin pe care le-am luat cu mine în acest scop spunându-i: în teorie, Busuioaca de Bohotin se regăsește în articolul scris de mine. În practică, se află în aceste sticle. Cred că i-am făcut o surpriză peste așteptări pentru că a făcut niște ochi mari...

Să le menționez:

Domeniile Averești - Diamond Junior - sec;

Domeniile Averești - Diamond Junior - demidulce;

Domeniile Bohotin - Young - demidulce;

Beciul Domnesc - Sempre rose - dulce;

Casa de Vinuri Cotnari - Colocviu la Veneția - extrasec;

Casa de Vinuri Cotnari - Domenii - demidulce;

Crama Hermeziu - C'est soir - Busuioacă de Bohotin sec;

Crama Hermeziu - C'est soir - Busuioacă de Bohotin demidulce;

Crama Strunga - Busuioacă de Bohotin - sec.

La festivitatea de premiere a fost prezent și Peder Lehman Larsen, unul din jurații de la secțiunea la care am participat, și m-a felicitat pentru articol. Mi-a dat de înțeles că va veni la București și vom putea discuta mai multe atunci.

După festivitate am profitat de prezența unor producători la standuri pentru a degusta din vinurile lor. Încep și eu ca omul serios cu spumantele, că doar știți că-mi plac.

Apare în prim-plan doamna Csilla Jánosi care mă ajută să identific mai ușor, mai repede, acești producători de spumante. Dau la un moment dat și de un producător de pet-nat. Cel alb este demențial. După ce am terminat cu efervescentele am trecut la vinurile albe liniștite. Anne-Wiese mă trage de mână la un stand ca să mă bucur de niște Rieslinguri de Rin. Găsesc întâmplător și un vin slovac orange din Traminer și mă gândesc că trebuie să particip neapărat la următorul festival de profil de la Viena. Trec după aceea la vinurile roșii când deodată îmi sare-n ochi un cuvânt magic: Kadarka. Pfuaiii, aici e de mine. Identific doi producători, degust, după care o amazoană mă direcționează către alți doi producători de vinuri din Cadarcă prezenți la eveniment.

Soarele începuse să se ascundă după linia orizontului, așa că a trebuit să ne retragem. A fost o zi plină, foarte frumoasă.