Vița-de-vie‎ > ‎Soiuri‎ > ‎


Busuioaca vânătă de Bohotin-Huși

postat 20 iul. 2021, 11:45 de Vie si Vin   [ actualizat la 23 iul. 2021, 04:19 ]

by Tiberiu Onuțu

There are four main varieties of Muscat a petit grains  (Muscat with small grains) in the world, the main difference being the color of the berry: white, pink, red and black, the last three being considered clonal variations of the first variety.

There are a couple of grape varieties in Romania said to be synonyms of the above mentioned different Muscats from the group. Thus, we have the Tămâioasă românească (white), Tămâioasă roză (pink) and the Busuioacă de Bohotin variety. This latter variety is classified either in the category of pink varieties, red or black, although it is neither one nor the others, but purple!!!

Let's identify the Romanian synonyms of the varieties in the Muscat a petits grains group.

Thus, we have the Muscat à petits grains blancs with the synonyms Tâmăioasa românească, Tămâioasă albă românească, Tămâioasă de Moldova, Tămâioasă albă de Bohotin, Tămâioasă de Muntenia, Tămâioasă de Drăgășani, as well as Busuioacă or Busuioacă de Moldova.

We also have the Muscat à petits grains rosé with the synonym Tămîioasă vânătă (meaning purple) de Bohotin.

The Muscat à petits grain rouges variety has for synonyms Tămâioasă de Bohotin, as well as Busuioacă, Busuioacă roză (meaning pink), Busuioacă vânătă (purple) and Busuioacă de Bohotin.

Last but not least, one can find the Muscat à petits grain noirs with the synonyms Tămâioasă de Bohotin, Tămâioasă vânătă de Bohotin and Tămâioasă violetă, but also Busuioacă, Busuioacă de Bohotin, Busuioacă roză de Bohotin (the pink one) and Busuioacă vânătă de Bohotin.

So, at first glance, one might find a connection with the varieties in the Muscat à petits grains varietal group.

There is a true “Tower of Babel” situation with these synonyms. Unfortunately, some of them are common for more than one variety, others include a different color than the real one. This can even confuse specialists, not only wine enthusiasts.

Romanian specialized literature has identified this variety either as Tămâioasă, or under the Busuioacă name. Nicoleanu mentioned that the name Tămâioasă was mainly found in Muntenia, Oltenia and Moldova, while the name Busuioacă was used in Moldova. He also wrote that this variety was found under three forms: white, red, and black[1]. Druțu mentioned that the name Busuioacă was used exclusively in Moldova, while Tămâioasă in the other regions of the country[2].


There are different opinions on the origin of this variety: either it was brought from ancient Greece together with the Tămâioasa românească, or its origin is from Bohotin. A 2017 study shows that, on one hand, the SSR profile matches that of the Muscat à petits grains blancs, and on the other hand, the red color of the berries and the ampelographic description indicate a similarity to Muscat a petits grains rouges. The conclusion was that Busuioaca de Bohotin was the red somatic mutation of Muscat à petits grains blancs. It should also be noted that in the same study Constantinescu´s claim that this variety corresponds to Muscat rouge de Madère was disproved[3].

José Vouillamoz launched another hypothesis one year later, that Busuioaca de Bohotin is not a pink mutation of Muscat à petits grains blancs, but a distinct variety.


The first mention of the existence of the Busuioaca variety in the Romanian space belongs to Bogdan-Petriceicu Hasdeu who discovered it in 1874 at the mansion of Prince Mihail Sturdza.

Following a linguistic survey[4] conducted between 1884 and 1892 under the guidance of the same Hasdeu, the grape variety was identified in several locations in Moldova. Nicolae Densuşianu subsequently confirmed this[5].

It has always been considered as a highly esteemed, luxury variety, both as table grape and as a wine grape producing the so-called “tămâioasă” wine.[6]

The one who really "rediscovered" this variety was Constantin Hogaş, director of the Huşi School of Viticulture from 1918 to 1937. Here's the history of this event.[7]

During the autumn of 1925 he began a thorough investigation at the wine institute of Falciu County together with Petre Chirică, the head of the viticulture department of the same school. They stayed at a attendant, I. Hagiu overnight, in the village of Bohotin – Moşna commune and he served them a wine made from this variety for dinner. The intriguing wine provided them a special impression, sparking curiosity about the variety that had sourced it.

The next day, on demand of Professor Hogaş, they moved to his old vineyard in the northern part of the village of Bohotin, on a southern exposure slope at the foot of the hill. The vineyard was old, indigenous, with un-grafted vines and umbrella-shaped pruning system. Most of the varieties planted were Zghihară, Fetească albă and Busuioacă, with scattered vines of Frâncușă, Plăvaie, Coarne, etc.

At one point they were attracted by a few vines exposing aubergine-purple bunches. The owner explained they came from the cuttings (“cârligele”) brought from the former garden of Mihail Sturdza (Prince of Moldova in 1834-1849 period), from Bohotin, but he didn´t know what it was called exactly, except for the Busuioacă nickname.

Going to the former garden, located over the hill and eastwards from Moşna, they came across the attendant who recommended them to speak to N. Mocanu, the head of the local school. He explained that the vineyard, orchard, greenhouse, vegetable garden and watering pipes were the work of a gardener. Amongst other things, he also dealt with breeding and promoting new vines, trees, and flowers. It was in his garden that they also found, along with other vines, the purple Busuioacă they were looking for. The gardener boasted with great satisfaction about the pinkish grapes pretending they were bred by himself. For these reasons, he initially named the Busuioacă vânătă variety “of Bohotin”.

The quest continued the following days in the old vineyards of some wealthier owners in Huşi (Herşcovici, Tiron, Neaga) where this variety was present in quite a large proportion (15-20%).

During the same autumn, grapes and cuttings were taken for analysis and grafting and placed in the ampelographic collection under the name  Busuioacă vânătă de Bohotin-Huși.

The first description of this grape dates back to 1926[8] along with other varieties that were planted in the ampelographic collection of the Huşi School of Viticulture.

For almost 40 years the variety has remained only in ampelographic collections and in scattered crops.

In 1964, Professor Avram D. Tudosie accompanied by several graduates and students of the Huşi Wine School identified and marked the Busuioacă vines from old vineyards in Huşi and the surrounding area. In the autumn, when the grapes ripened, he found that around 3-4% of the vines had aubergine- purple bunches, in 2-3% of the cases the grapes were pink (Busuioacă roză) and 1-2% of the vines had a mix of purple, pink and white grapes.

Harvest was done separately according to the colour of the resulting grapes, and the respective cuttings were grafted to CAP Corni on 0,25 ha for each selected variety.

The first wine production in 1964 was of a mere 15-16 liters!!! The experimental results led to the spread of the areas cultivated with this variety. Thus, the school had 0.35 ha, IAS Bohotin 100 ha, IVV Olteneşti 20 ha and another 5 ha were to be found at the Perieni Institute.


- this variety has the same affinity for clonal variations as the Muscat à petits blancs, Pinot noir and other varieties. In this case, these new varieties could be called Busuioacă albă, Busuioacă roză și Busuioacă vânătă.

- the original variety should be called Busuioacă vânătă de Bohotin-Huși as Constantin Hogaş called it in 1926, and the other clonal variations could be called Busuioacă roză (en. pink) de Bohotin-Huși and Busuioacă albă (en. white) de Bohotin-Huși.


The name of the variety comes from the smell and taste of basil (Ocimum basilicum), an aromatic plant.


Busuioacă neagră, Busuioacă de Bohotin, Busuioacă vânătă de Bohotin.

Romanian approved clones: 26 Pt. (2000), 5 Iș (2004), 9 Cot. (2009);

Areas grown in Romania:

There are 605,51 ha of Busuioaca de Bohotin in Romania: 273,42 ha in the Iasi department, 225,99 ha in Vaslui as well as 72,26 ha in Buzau and 21,06 ha in Prahova. Besides some others scattered hectares, these are the two important poles for the grape variety: the northern area of Moldovan Hills region-Iași/Vaslui and going North-eastern from Dealu Mare with the Pietroasele area in Buzau and spots in Prahova department, in the Dealu Mare DOC itself. It can be mainly labelled as Cotnari, Bohotin, Husi, Iași DOC in the Moldovan Hills and Pietroasa or Dealu Mare DOC in Muntenia, although some other DOCs in Moldova include it in their regulations (Cotesti DOC for instance). PGIs such as Dealurile Vrancei or Dealurile Moldovei also label it.

Even though Muscat grapes have low acidities, wines didn´t lack freshness, and the alcohol degrees stayed mastered. What is distinctive with Busuioaca de Bohotin is its palish pink-orange colour with coppery glints, which in these cases was mostly respected. It can get on the salmon-pink, pomelo-like or peachy-pink, but it is difficult to obtain girly pinkish shades such as raspberry, redcurrant, cherry. Its musky aromas are also specific- Busuioaca name comes from “busuioc” meaning “basil” in Romanian. Besides classic roses and tropical scents, it has that distinctive terpenic shiso-Thai basil aromas, and also desiccated basil blossom specifically known in Romania from the orthodox culture (priests benedict places and people by sprinkling them with a bunch of dried basil dipped into holy water). The third sought after characteristic is represented by the phenolic compounds that are classically present with Busuioaca more than other rosés and even other muscats. These phenolics are important to counterbalance diminished acidities and sometimes, some elevated alcohol levels. So, the idea is to balance the aromas with the texture, without losing too much acidity (already very smooth with muscats), harmonize the freshness of the nose with the fresh feeling on the palate without pointing the phenolics too much so that they become bitter and also have a digest degree of alcohol.

A1: Domeniile Averesti (160 ha). Busuioaca de Averesti sec “Diamond Junior” DOC Husi : Pale peachy-pink, some confected fruit flavours but also aromatic shiso, rose and fresh strawberry. Dry, low acid structure and medium alcohol, slightly spicy, with silky texture, light elegant phenolics. Strawberry, rose petal aftertaste, long and refreshing finish.

A2: Crama Hermeziu: (24 ha). Busuioaca de Bohotin sec “C´est soir” DOC-CMD Iasi pearly orange pink, supple nose, airy, with orange peel, aromatics, shiso and basil, some flowers, such as peony. Dry, with medium acidity, fresh feel, moderate alcohol, a dynamic, refreshing wine with bitter zests and firm phenolics, delicate fruit lingering on the finish.

A3: Casa de Vinuri Cotnari (75 ha). Busuioaca de Bohotin sec “Colocviu la Paris” DOC-CT Cotnari Medium salmon colour with pinky glints, airy and intense fruit, rose petal and red fruit, orange peel, some herbal glints. Dry, fresh, with elevated fresh feel, nice and refreshing phenolics, coating texture supported by the generous alcohol, lots of zests linger on the long finish.

Short but consistent flight. Happy to have shared it with Bruno ScavoElizabeth Gabay MW and BenBernheim as fellow jurors, in Carros -Nice and other international judges around Europe.

Other wineries: Domeniile Bohotin (87 ha), Cramele Vincon (87 ha), Cotnari SA (45 ha), Crama Basilescu (16 ha), SCDVVPietroasa (10 ha), Domeniile Zorești (9 ha), Budureasca (6,5 ha), Domeniile Tohani (6 ha), Oenoterra (5 ha), Strunga (4,5 ha), Senator Wine (1,87 ha).

[1] NICOLEANU N. George, Introduction á lʼAmpélographie roumanie, Imprimeria Dreptatea, Bucureşti, 1900, p. 87

[2] DRUȚU D. Chiriac, Studiu asupra viticulturei şi vinurilor din România, Institutul de Arte Grafice, Carol Göbl Bucureşti, 1900, p. 38

[3] CONSTANTINESCU Gherasim, NEGREANU Elena, LĂZĂRESCU Victor, POENARU Ilie, ALEXEI Olga, BOUREANU Camelia, Ampelografia RPR, vol. III, Editura Academiei RPR, București, 1960, p. 615

[4] HASDEU Bogdan-Petriceicu, Răspunsuri primite în perioada 1884-1892 la întrebarea nr. 58 din Chestionarul lingvistic, vol. I-XVIII, ms. rom. 3418-3436, Biblioteca Academiei

[5] DENSUȘIANU Nicolae, Răspunsuri primite în perioada 1893-1895 la întrebarea nr. 94 din Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitațile țerilor locuite de români, partea I,  ms. rom. 4545-4554, 4557, Biblioteca Academiei, București, 1893

[6] BREZEANU S. Vasile, Manual de viticultură, Ediția a II-a, Tipografia „Gazetei săteanului”, Bucuresti, 1902, p. 25

[7] HOGAȘ Constantin, Varietatea Busuioacă de Bohotin-Huși (originea), manuscris în cerneală și dactilografiat

[8] HOGAȘ Constantin, Observațiuni asupra varietăților de struguri din podgoria Huși, Huși, 1926, p. 11

Ce sunt soiurile nobile?

postat 8 apr. 2021, 02:50 de Vie si Vin   [ actualizat la 8 apr. 2021, 03:11 ]

8 aprilie 2021, Tiberiu Onuțu

Cu mai bine de un an în urmă mi-am pus și eu această întrebare, dar până de curând nu am aprofundat subiectul. Recent am fost întrebat care este definiția soiului nobil. Din punctul meu de vedere soi nobil este orice viță-de-vie 100% Vitis vinifera. Dar asta este o simplă opinie.

Am căutat termenul în The Oxford Companion To Wine a lui Jancis Robinson. Nu am găsit menționat termenul.

O explicație lingvistică o găsim în dicționarul explicativ francez. Se pleacă de la ideea că un vin nobil este cel care are o denumire de origine controlată (AOC în limba franceză), iar soiul nobil este acela din care se face un vin cu o asemenea denumire. Cu alte cuvinte, indirect ni se sugerează că soi nobil nu poate fi decât un soi de vin. Nu de masă, nu mixt.

Eric Asimov afirmăcă termenul a apărut în Franța și s-a popularizat în Marea Britanie. Nu am găsit încă prima mențiune documentară și cum au fost definiți atunci strugurii nobili.

Alți americani preiau explicația din dicționarul francez: soiuri nobile ar fi acelea care dau vinuri nobile. Și că ar fi doar 6 astfel de soiuri: Cabernet-Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Chardonnay, Riesling și Sauvignon blanc. Argumentele par mai degrabă emoționale, nu neapărat raționale și au un grad ridicat de subiectivitate.

Cei de la Wein Plus consideră că utilizarea soiurilor nobile nu duce neapărat la un vin de calitate, dar se întâlnesc des fie în varianta de vin monosoi, fie în cupaje. Nu există criterii măsurabile de a include un soi în această categiorie selectă.

În opinia lor, ar fi 10 soiuri nobile. Pe lângă cele 6 de mai sus, ar mai fi: Nebbiolo, Syrah, Chenin blanc, Sémillon.

Criticul american de vinuri, Robert Parker, a inclus în această categorie și soiurile Garnacha tinta (Grenache noir), Côt (Malbec), Tempranillo, dar fără a menționa explicit criteriile care au stat la baza acestei selecții.

Mai sunt date ca exemplu soiuri care produc în mod regulat vinuri de top în anumite țări și care ar putea fi considerate soiuri nobile: Grüner Veltliner (Austria), Chasselas blanc (Elveția), Cinsaut și Tannat (Franța), Barbera și Sangiovese (Italia), Furmint (Ungaria), Pinotage (Africa de Sud), Zinfandel (California, SUA).

Conform unui alte opinii, sunt 18 soiuri nobile. Pe lângă aceleași 6 soiurile inițiale menționate anterior, ar mai fi:

- Pinot gris, Chenin blanc, Moscato, Gewürztraminer, Sémillon, Viognier (soiuri albe);

- Garnacha tinta (Grenache noir), Sangiovese, Nebbiolo, Tempranillo, Syrah, Côt (Malbec) (soiuri roșii).

În opinia autoarei, strugurii nobili sunt cunoscuți ca soiuri internaționale care sunt plantate pe scară largă în majoritatea regiunilor viticole. Criteriile nu mi se par suficient de convingătoare, iar argumentele sunt și în acest caz foarte subiective.

În spațiul german, atât în dicționarul lingvistic, cât și în dicționarul de specialitate, soi nobil ar fi acela din specia Vitis vinifera subspecia vinifera, indiferent că vorbim de soi de masă sau de vin. De asemenea, se consideră că această subspecie provine din specia Vitis vinifera subspecia silvestris. Dacă plecăm de la ipoteza lui Gherasim Constantinescu precum că Feteasca neagră provine din specia Vitis vinifera subspecia silvestris ar rezulta că acest soi nu este nobil. Oare?

Cum stau lucrurile la noi? Cu părere de rău, dar nu am găsit (încă) o definiție clară a termenului. Enciclopedia viei și vinului scrisă de Mihai Patic și Dicționarul viti-vinicol scris de Avram D. Tudosie și Laurențiu A. Tudosie nu fac nicio referire la acest termen. În Ampelografie, vol I, G. Constantinescu și colaboratorii, am găsit câteva fraze din care s-ar putea deduce că soiurile nobile sunt cele din specia Vitis vinifera. De exemplu:

Un specialist opina recent că soiurile nobile sunt soiurile europene care nu au rezistat atacului de filoxeră. La prima vedere pare că acestea ar fi cele din specia Vitis vinifera, dar sunt și soiuri din această specie care au o rezistență mai ridicată la acest dăunător. Pe de altă parte, sunt soiuri care provin din zona Asiei Mici tot din specia Vitis vinifera.   

Am auzit și opinia că soi nobil poate fi considerat nu doar acela care are 100% Vitis vinifera, ci și unul care are un procent mic de alte specii de Vitis, dar nu am identificat vreo limită sub care nu mai este soi nobil. Cred că în acest caz nu mai vorbim de soi nobil, ci de soi rezistent. Despre acesta din urmă, cu altă ocazie.

În concluzie, cred că sunt două concepții despre acest termen. Una restrictivă (în Franța, SUA, posibil și-n altele), care face referire la soiurile de vin cele mai răspândite și din care se obțin constant vinuri de calitate, și una mai permisivă (Germania, România), cu un spectru mai larg, care include nu doar soiurile de vin, ci și pe cele de masă.

Crâmpoșie aromată? Nu, elita 10-4

postat 1 mar. 2021, 11:38 de Vie si Vin

 Recent am arătat cum se obține un soi nou din încrucișări. Este un drum lung care durează în medie cam 20 ani. Și nu întotdeauna rezultatul este cel dorit. În cazul de față (se pare că în 1954), au fost obținute la Stațiunea Experimentală Viticolă Drăgășani mai multe elite rezultate din încrucișarea soiului Crâmpoșie (tradițională) cu Muscat de Hamburg. Dintre acestea, elita 10-4 a ieșit în evidență prin calitățile ei față de soiurile martor. Având în vedere exigențele de atunci, ea nu a fost apreciată atât de mult încât să se omologheze ca soi. 

 Mircea Mărculescu a reluat studiul acestei elite în perioada 1975-1980, iar în 2006 a urmat pașii firești în vederea omologării. Din păcate, schimbările frecvente de personal din cadrul stațiunii, pe de-o parte, și în structura suprafeței stațiunii, pe de altă parte, au dus la întreruperea procedurii de omologare a elitei.

 În consecință, atâta timp cât procedura de omologare nu este finalizată, nu putem vorbi de un soi, ci de o elită. Iar în cazul de față este vorba de elita 10-4. Nefiind vorba de un soi omologat, nu poate fi introdus în catalogul soiurilor, iar consecința este că nu poate apărea pe eticheta vinurilor obținute. Mai mult, având în vedere că la SCDVV Odobești este deja o Crâmpoșie aromată este de la sine înțeles că această elită va căpăta alt nume în cazul în care va fi omologată. 

Fetească neagră

postat 17 feb. 2021, 06:51 de Vie si Vin   [ actualizat la 17 feb. 2021, 06:51 ]

1. Origine

Feteasca neagră este un soi negru de vin despre care Joseph Roy-Chevrier a afirmat că ar putea fi o mutație a soiului Fetească albă. Studiile recente au infirmat această ipoteză. Până acum nu s-au determinat părinții soiului.

2. Istoric

Se afirmă, fără o susținere documentară, că soiul este cunoscut în România din timpuri străvechi fiind autohton. Era cultivat în vechile podgorii din Moldova făcând parte în proporție de 60% din vestitul vin de Uricani. Pe suprafețe mai mici, era cultivat și în podgoria Dealu Mare. 

Prima mențiune documentară a soiului ar putea fi în notele de călătorie ale unui ofițer de cavalerie din armata rusă care a participat la campania din Țările Române din timpul războiului austriaco-ruso-turc (1787-1791). În carte, autorul vrea să dea de înțeles că are o pregătire specială și preocupări de botanist.  În calitate de secretar pentru corespondența străină a cancelariei cneazului Potemkin, a călătorit în Basarabia (teritoriul dintre Prut și Nistru) și Moldova (teritoriul din dreapta Prutului) descriind, printre altele, 3 soiuri de viță-de-vie din Basarabia și 6 din Moldova.

Două dintre soiurile din Moldova ar putea avea legătură cu Feteasca neagră. Primul ar fi Poama păsărească pe care autorul îl mai numește Strugurele vrabiei (Vitis labrusca !!!). Păsărească sau Poamă păsărească (după care se menționeză culoarea strugurilor) sunt sinonime ale soiurilor Fetească albă și Fetească neagră. Din descrierea făcută nu este clar la care dintre ele se referă. Este descris, de asemenea, soiul Poama fetii numit de autor strugurele obișnuit și Strugurele fetelor (Vitis fructu albo). Suntem îndreptățiți să credem că este vorba de soiul Fetească albă. În lipsa unor informații mai clare, înclinăm să credem că soiul Poama păsărească din această lucrare poate fi Feteasca neagră.

În cadrul unei anchete lingvistice efectuate în perioada 1884-1892, sub conducerea lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, chestionarul lingvistic conținea întrebarea nr. 58: Cari sunt pe acolo diferitele numiri de struguri, cu descrierea pe cât se poate mai larg a fiecării varietăți?

În perioada 1893-1895, în cadrul unei anchete similare desfășurate de către Nicolae Densușianu, chestionarul conținea întrebarea nr. 94: Ce nume au pe acolo diferite feluri de struguri?

Rezultatele acestor anchete lingvistice sunt prețioase deoarece au fost menționate pentru prima dată denumirile, sinonimele și locurile unde se găseau soiurile de viță-de-vie pe teritoriul statului român așa cum era el atunci (Muntenia și Moldova până la Prut). Împreună cu anchete lingvistice mai recente, aceste rezultate au făcut obiectul lucrării de doctorat a lingvistului Ion Nuță și au apărut în cartea acestuia, Dicționar de termeni viticoli.

Aceste rezultate au pus în evidență cu precizie că originea soiului Fetească neagră este în zona Iași-Huși.

Soiul este menționat, de asemenea, în două lucrări de specialitate apărute în anul 1900. Doctorul în agronomie Chiriac D. Druțu descrie succint soiul sub numele de Poamă neagră fetească și Poamă păsărească neagră.

O descriere mult mai complexă este în lucrarea ampelografică realizată de George N. Nicoleanu unde sunt menționate foarte detaliat și locurile unde se întâlnește acest soi (Moldova de Sus, în special zona Iași-Huși). Această lucrare deosebită a fost apreciată atât în țară, cât și în străinătate, autorul fiind medaliat la Expoziția Universală de la Paris.

Ca urmare a acestei recunoașteri, Pierre Viala și Victor Vermorel, inițiatorii monumentalei lucrării Traité Général de Viticulture, Ampélographie, l-au desemnat pe George N. Nicoleanu să facă descrierea ampelografică a soiurilor de viță-de-vie de pe teritoriul României. Soiurile aflate la acea vreme pe teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru au fost descrise de V. Thiébault, directorul viilor Clos Igorouli din Kutaisi (Georgia). În această lucrare soiul apare și cu sinonimul Coada rândunicii fiind localizat tot în Moldova de Sus (la vest de Prut).

La 27 martie 1918 Basarabia a revenit în componența României. Prin Decizia ministerială nr. 2.773/10.02.1940, soiul Fetească neagră face parte de atunci din lista soiurilor negre pentru vin ce pot fi înmulțite și cultivate în România. Din 1971 este înscris în Catalogul oficial al soiurilor.

Cea mai amplă descriere a soiului Fetească neeagră este făcută în Ampelografia României.

Prima mențiune documentară a existenței acestui soi între Prut și Nistru este în 1966, în perioada când exista RSS Moldovenească în cadrul URSS. În acea perioadă, soiul se întâlnea răzleț în raionul Cahul, în valea râului Prut. După dezmembrarea URSS și obținerea independenței Republicii Moldova, soiul a fost admis temporar pentru testare în condiții de producție în anul 2007 și admis în producție în 2015.

În concluzie, avem suficiente motive să credem că  Feteasca neagră își are originea în zona de nord a Moldovei de la vest de Prut, localizată mai precis în zona Iași-Huși.

3. Denumire

3.1 Etimologie

Numele soiului vine de la satul Fetești, com. Scobinți, județul Iași, cu podgorii întinse menționate din sec. al XII-lea. Astfel, la 9 iulie 1631, voievodul Moise Movilă vinde și totodată întărește stăpânirea lui Eustație al 3-lea logofăt asupra satului Fetești tinutul Hîrlău sub Dealul lui Vodă între Cotnari și Hîrlău.  Pe lângă sat, îi mai vinde 7 fălci de vie în Dealul lui Vodă...

Chiar dacă astăzi mai sunt și alte localități cu numele Fetești (în județele Ialomița, Suceava și Vrancea) nu există legături între acestea și podgorii. Există o localitate Fetești și în raionul Edineț din Republica Moldova, dar acea localitate s-a numit Hrițeni și abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea și-a schimbat numele în Fetești.

În opinia lingvistului Ion Nuță, numele Fetești provine de la Fătu, Fetea, nu de la fată + sufixul -esc cum consideră dicționarele limbii române.

3.2 Sinonime

Fetească neagră (în Moldova de Sus, în județele Iași, Fălciu, Bacău, Botoșani, Roman, în special în zona Cotnari, și în podgoria Hușilor), Fată neagră (la Huși-VS și Miniș-Ghioroc-AR), Fetiță neagră (la Jidvei-AB), Fetească-țîrțîră neagră (la Flămânzi-BT), Poamă fetească neagrăPoama fetei neagră (în județele Iași, Vaslui și la Odobești-VN), Poama feței neagră de Moldova (la Huși-VS), Poamă neagră feteascăCoada rândunicii , Păsăreasca neagră , Poamă păsărească neagră.

3.3 Traduceri

Fetyasca blackPasaryasca nyagre (eng.), Schwarze Mädchentraube (ger.), Fekete leanika (mag.), Feteasca ciornaiaPasareasca chernaia, Pasariasca niagre (rus.), Pasaryaska nyaqraQara fetyasca, Pasaryaska niaqra (tc.), Fetyaska Chernaya (ucr.)

4. Descriere

4.1 Caractere botanice

Strugurii sunt de mărime mijlocie, cu lungimea de 12-14 cm, de formă cilindrică sau cilindro-conică, cu boabe dese. Greutatea este de 190-250 g. Bobul este sferic, de culoare neagră și mărime mijlocie, cu diametru de 13-15 mm, și sucul necolorat. Pielița este groasă, rezistentă, acoperită cu pruină.

4.2 Caracteristici tehnologice

Productivitatea medie: 11 t/ha.

Zaharuri: în medie, peste 200 g/l și poate ajunge la 240 g/l, la supramaturare.

Aciditatea totală a mustului: între 4,5-5,7‰.

4.3 Caracteristici agrobiologice

Perioada de coacere: 10-20 septembrie.

Forma de conducere: semiînaltă cu încărcături mari de ochi repartizată pe verigi de 12-18 ochi.

Portaltoi recomandați: Chasselas x Berlandieri 41B și Berlandieri x Riparia Teleki sau Kober. Pe solurile lipsite de calcar are o bună afinitate cu Riparia Gloire.

Rezistența la boli: mare la mană, mijlocie la făinare și slabă la putregaiul cenușiu.

Rezistența la intemperii: mare la ger, slabă la brume și medie la secetă.

5. Biotipuri, clone

Biotipul 1 - are o creștere vegetativă remarcabilă, frunze pentalobate precum și ciorchini scurți de formă conică și cu greutate redusă;

Biotipul 2 - este cel mai productiv, are o creștere vegetativă echilibrată, frunze pentalobate și ciorchini mari, cilindrico-conici și compacți, fiind cel mai productiv;

Biotipul 3 - are caracteristici intermediare, frunze pentalobate și ciorchini cilindrico-conici de dimensiuni medii;

Biotipul 4 - prezintă frunze trilobate, ciorchini medii-mari cu productivitate redusă-medie).

Biotopurile 2 și 3 sunt cele mai interesante, atât pentru aspectul calitativ, cât și pentru caracteristicile de producție.

Clone omologate în România:  7 Od. (2005), 4 Vl. (2006), 10 Pt. (2008), 6 Şt. (2008), 44 Th. (2008), 21 Cot. (2009), 9 Mf. (2009).

6. România

6.1. Suprafețe cultivate

821 ha (1979), 650 ha (1995), 2.950,85 ha (2016), 2.971,90 ha (2017) din care:  

Prahova - 589,91 ha, Constanța - 488,38 ha, Galați - 319,20 ha, Vrancea - 316,21 ha, Iași - 227,47 ha, Buzău - 204,98 ha, Mehedinți - 165,58 ha, Vaslui - 98,14 ha, Arad - 95,68 ha, Tulcea - 91,22 ha.

6.2. Producători

Crama Murfatlar (160,55 ha), Casa de Vinuri Cotnari (100 ha), Domeniile Viticole Tohani (96,55 ha), Crama Ostrov (70 ha), Crama Tirol (57 ha), Vie Vin Vânju Mare (46,54 ha), Crama Domniței (46 ha), Cramele Recaș (45 ha), Domeniile Dealu Mare (25 ha proprii+ 20 ha arendă), Budureasca (42,5 ha).

7. Alte țări

7.1 Suprafețe cultivate

În Republica Moldova suprafața ocupată este nesemnificativă. S-ar putea să se mai găsească acest soi și în Ucraina, dar statisticile (1.600 ha în 2009) nu sunt foarte clare deoarece se folosește termenul de Fetească (Leanka).

7.2 Producători R. Moldova: Cricova, Equinox, Et Cetera, Purcari, Vartely.

NB Studiul despre acest soi va face parte dintr-o lucrare mai complexă despre istoria soiurilor de viță-de-vie din spațiul românesc. În acea lucrare vor fi menționate și sursele bibliografice care au stat la baza realizării ei.

Cabernet franc, a grape variety finding its path

postat 17 feb. 2021, 06:50 de Vie si Vin   [ actualizat la 17 feb. 2021, 06:50 ]

by Iulia Scavo DipWSET 15.07.2020

When people think about Hungarian wine the first thing that comes into their mind is Tokaj. Most of the time this is the first and only thing they can imagine about Hungary. Some might also know the reputation of the Bikavér, the Bull’s Blood, in which case the image is not always the best. Only wine geeks will quote the Franc and people they might address to would barely imagine that Franc is actually Cabernet Franc, in which case it will be the inferior cabernet… Never ending turmoil. 

Oldies are goodies…

Cabernet Franc is undoubtedly a very old variety. So old, that some consider it a “population-variety” rather than a grape in its own right. Whether we admit that or not, its diversity of synonyms is typical to old varieties for which origin is older than time!

Achéria, Ardounet, Bidure, Bordeaux, Bordo, Boubet, Bouchet Franc, Gros Bouchet, Bouchy, Breton, Cabernet Breton or Plant de l’Abbé Breton or Plant Breton, Capbreton Rouge, Cabernet Gris,Cabrunet, Carmenet, Couahort, Sable Rouge, Trouchet, Tsapournako, Verdejilla tinto, Véron, Vidure, Vuidure, Grosse Vidure these exotic names also show how this grape moved from its supposed departure point in the Basque Country to its nowadays regions in France and then further eastwards, to countries such as Switzerland, Austria, Romania, Greece and eventually Hungary. The father of its mighty off-spring Cabernet Sauvignon, has become the classier of the two in this country.

Known as the “unsung hero” of Hungarian wine, Cabernet Franc is supposed to have landed there by the end of the 19th - beginning of the 20th century. It was then easily integrated into a number of blends, either Bordeaux style or the traditional “Bull’s blood”. The latter became known as a run-of-the-mill plonk during unfortunate times under communism. For the former, the less interesting Merlot easily made it imperceptible in those blends, as quickly as the over-whelming Cabernet Sauvignon masked it with its unmistakable character. This was around the 60s.

During the last 20 past years or so, Cabernet Franc had almost found its “second home” in the southernmost spot of Hungary in Villány. The pioneers of the “Villány Franc”, among which the forefather was Gere Attila, once set around a table and discussed winey ideas, and the Cabernet Franc was one of them. This is how the label came about in 2014.

My humble contribution

The purpose of this paper is to highlight what was considered an “inferior” Cabernet in a country that seems to have found the best strategy to make the Franc express itself in a world where it remained quite reserved until Hungary put it into the spotlight. I will then focus on the Villány area and develop upon the strengths, weaknesses, opportunities and threats of their beloved Franc in this specific area. I strongly believe that it can one day become “the unique selling proposition” of the Hungarian red wine market which I will try to demonstrate with my “4Ps marketing mix” hypothesis further on. I was lucky enough to have found some bottles to taste and comment on at the end of my paper in order to illustrate the style of the “Villány Franc”.



Few words of history

As mentioned above, Cabernet Franc seems to be old, very old. Historical sources suggest that the synonym Vidure could come from Bidure itself deriving from Biturica or Biturigiaca mentioned by Pliny the Elder and Collumella as the grape of the Bituriges Vibisci, Celtic tribes from the nowadays Gironde area. Other suppositions lead us to Gascony in which dialect “bit dure” that means hard vine and harsh to prune. DNA evidence suggests that it could have gone as far south as the Pays Basque.

However the oldest and most certain written evidence might be that of French writer François Rabelais, in his “Gargantua”, in 1534: “ce bon vin Breton…” which actually was not from Brittany, as we learn further on, but from Verron near Chinon. This makes us understand the link with the Vascos country as the grape might have come from the area, navigated to the French Brittany and so entered the Loire Valley. At first the climate allowed it to thrive in the area, then as it got cooler by the end of the 16th – beginning of the 17th century, it was obliged to penetrate the valley and settle eastwards.

Another explanation about the Breton synonym also exists, given by Alexander-Pierre Odart in 1845: in 1631, Abbé Breton would have planted the best plants of Bordeaux under Richelieu’s guidance in Chinon and Bourgueil. At that time the Abbot was still a teenager, so the story might have been more of a legend than that of a true historical fact. Nevertheless, historical documents used to mention plantings of “Plants de L’Abbé Breton” or simply “Plant Breton”, regarding Cabernet Franc.

The oldest mention of a similar name to the nowadays one is “Caburnet” in 1716. This term is supposed to be derived from the Latin “carbon” meaning black, in reference to the deep colour of its berries. So carbon – carbonet – carbenet and it was then subject to metathesis and eventually changed into cabernet.

This brief history explains why Cabernet Franc is at home in France and namely in the three above-mentioned regions: Loire Valley, Bordeaux and South West.

As shown by Pierre Galet in his dictionary - “Dictionnaire encyclopédique des cépages et leurs synonymes”, Cabernet Franc plantings in France had experienced an incredible growth since 1958 from only 9744 ha up to 36650 ha in 2011 before the release of the book, area which remains more or less stable nowadays.

Now when exactly did Cabernet Franc come to Hungary and how did it arrive? And more precisely to Villány, mainly?

Villány passed under Ottoman rule between 1541 and 1699. Then came people from the Balkans – the Slavonians, who are said to have brought the Kadarka in the area. Germanic populations such as Swabians were brought here by the 18th century under the Austro-Hungarians and they contributed with varietals such as Blauer Portuguiser – Kékoporto and Blaufränkish – Kékfrankos. It was not until the Phylloxera crisis that reached Hungary in 1880 that French grapes arrived in the country. They mainly came from Bordeaux, hence their name as a group – “the Bordeaux”: Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon, Merlot.

Who would have thought that Hungary would ever become the 4th most Cabernet Franc planted wine nation? With only 2% of the vineyard focusing on Cabernet Franc, Hungary ranks after France (66%), Italy (13%), and United States (7%). 330 ha out of the total 1300Ha are found in Villány, a region that encompasses about 2500 ha of vines.

Cabernet Franc DNA parentage

Cabernet Franc is supposed to have parent-off -spring links with very old cultivars from Basque Country: Morenoa and Hondarribi Beltza.

Where else in Hungary can one find Franc?

Not all the Hungarian Franc lies in Villány. As seen above, one can find here only roughly a quarter of the area, with almost 1000 ha planted elsewhere in the country.

Neighbouring Szekszard is one of those spots, even though Kadarka is getting classier and Kekfrankos is increasingly making it into the top wines with the “Grand Vin” label including at least 25% of it. Bull’s Blood is also a typically Kekfrankos-led wine. Like in Villány, the Swabian Germans left their footprint here.

Eger with its baroque town is a relatively cool climate area on volcanic rhyolite tuff covered by dusky red “nyirok” and brown forest soil. Except for the Eger hill which is based upon limestone. Even though some compare Eger to Burgundy, while others approach it to the Rhône Valley, here one can also find Merlot and Cabernet Franc. Eger remains synonymous to “Bull’s Blood” so most of these varieties find their way into this blend with various proportions, but always based on the almost ubiquitous Kekfrankos

As the Franc is getting more and more fashionable, there are possibilities to get it from regions less traditional for Bordeaux grapes. It mainly appears in “Cuvées” or Bordeaux blends, or simply supported by the fluffier, softer Merlot. However, some start producing it as a standalone grape on the Blaton shores, especially the southern bank.     

Style of the Villány Franc

“If you think of Villány, think about Cabernet Franc, and if you think of Franc, think Villány” said Gere Attila’s daughter, Andrea.

As mentioned above the Villány Franc is only produced as Premium and Super Premium categories under the Villány DHC, with maximum yields set at 60hl/ha and 35hl/ha, respectively. In addition to the yield restrictions above, that are synonymous with concentration, the “Premium” must spend at least one year in oak, while “Super Premium” must double that with one year in the bottle. We will see further on that few restrict themselves to these minima, pushing the oak maturing to18-24 months. So, does Villány Franc reflect terroir or vinification skills? That is the question…  

With a happy mix of Pannonian influences and Adriatic- Mediterranean like climate, Villány counts about 2150 hours of sunshine per year. With an ideal situation on the terraced slopes of the Villány Mountains, which protect it from cold northern influence, this special Mediterranean méso-climate also has a peculiar soil consisting of calcareous deposits from the Mesozoic. Dolomite, marls, limestones are covered with a layer of sandy leoss. These calcareous and alkaline soils preserve the acidic character of the wines, while loess deposits add softer layers. Summers are hot and autumns are mild. Slopes range from 140 to 350 m and culminate with the Szársomlyó. In this warm Panonnian region of Villány, Cabernet Franc can easily reach 14-15% of alcohol, tannins are ripen and firmer than elsewhere. The wines are full and the oak maturing helps then become even fuller. The fruit is mostly black, showing blackberry, blackcurrant, and plum, as well as bramble complimented by spices such as paprika, ripe capsicum or balsamic herbs that work well with the spicy character of the oak. Fruit and acidity are always vibrant, while the latter is notably lesser than elsewhere in Europe, the wines feel more velvety and richer, with riper attack, mellower mouth feel and generous style. 

Hungary wine region map

Courtesy of                                                                               



French Grape – this gives it certain credibility. Moreover, as Bordeaux and South West Cabernet Franc is mainly blended, while Loire Valley mono-varietal is only a wine geek’s affair, there are few comparisons to be established. For instance, when one tastes a Bordeaux blend, an oaked Chardonnay or a traditional method based on Champagne grapes outside France, people tend to compare to the strong references that are in this case red Bordeaux, white Burgundy and of course Champagne.

Niche-product not everybody can put Villány on the world wide wine map and not all Villány is Franc. So once the demand is created, the product can only be a very good, niche wine, that few can have on their table, under privileged conditions. Villány is also lucky to have Gere Attila who is already cult: 7 generations of wine producers, the charismatic Attila and the iconic Kopár making it almost synonymous with Hungarian wine itself…if it weren’t for Tokaj!

Mono-varietal Cab Franc with the grape stated on the label –this is both a force in itself, and a possible weakness as the word Cabernet Franc is not stated entirely on the label. Appearing partly on the label (Franc instead of Cabernet Franc) makes it intriguing. When it comes to Bordeaux, nobody thinks of the Cabernet Franc, or see it simply as a complement. In the Loire Valley it is almost impossible to see it on the label. The Villány Franc is supposed to put this “lesser” Cab on the map!

Perfect capacity of ripening without the herbaceous character – Cabernet Franc appears in Bordeaux areas mainly on the right bank, where the mighty Cab does not ripen perfectly. It also brings freshness to the soft and creamier Merlot together with herbal signature. However, other than Château Cheval Blanc and few exceptions, Cabernet Franc is there to support not to show off otherwise the result resulting pattern would be too herbal for a Bordeaux wine. In the Loire Valley the global climate change helped it to become herbal rather than herbaceous and even pushed it into a floral, airy area. With the help of new viticulture and winemaking skills, true pyrazine is not an issue anymore except for poor vintages or techniques. With the Villány Franc things change totally. The area crosses Pannonian with Adriatic – Mediterranean influence, resulting in important sunshine, warm summers and long autumns that French may call “été indien”. These together offer the perfect ripening conditions for Franc.  As a mid-ripening grape, its maturation here is long and even sometimes pushing it deep into October. Flavours are riper than elsewhere, at least in Europe, fruit is always vibrant and acidity is preserved, while tannins are soft with an elevated level. High alcohol is almost the norm, body is full and the wine is very flattering in its youth, as well as benefiting from a long aging potential. 

Vinification skills developed to push the Franc to the pinnacle – forget about the former red plonk that was the image of almost all Hungarian Wine with the exception of Tokaj. Maceration- fermentation can take place in the best conditions of temperature control, malolactic fermentation is precise, oak maturing is almost a pastry-chef affair in terms of dosage of oak quality, size, origin, age and seasoning.

Excellent aptitude to match Hungarian cuisine – if Loire Valley Cabernet Franc was known as a mid-bodied, soft and vivid red able to be served slightly chilled to compliment cold cuts and fresh water fish, Villány Franc is the serious wine able to stand up to the spiciest, most unctuous and most rustic specialities of the Hungarian gastronomy: gulas, paprikas, venison stew, Saint martin’s goose and even “foie gras” specialities for those who want to change from Tokaj. It can also perfectly match the modern fusion in the classy fine-dining restaurants from Budapest or surprise with classic dishes from the French or international cuisine: Chateaubriand, Rossini tournedos, entrecote à la Bordealise, bisteca à la Fiorentina, T-bone, lamb cuts such as ribs, saddle or leg… it all depends on the style and age, or it is just a matter of taste.

Unique selling proposition - It is difficult to find a region elsewhere in the world that produces this full-bodied style of Cab Franc whilst preserving its distinguished aromas. It is also difficult to find another successful grape that tastes like the Villány Franc…

Villány Franc, but not only… The late Michael Brodbent once said in 2000 that the Cabernet Franc “came into its element and found its second home in Villány”, but it also grows in other regions in Hungary, showing different faces, expressions and aptitudes.

Villány Franc can only be Premium or Super Premium, which can be both a strength and a weakness, as one can see below. The force of the brand stands in the high-level to high-end positioning only using the “Premium” and “Super Premium segments”. That means oak is compulsory, at least one year, doubled by another one in the bottle, for the highest level. However, most of the producers mature it for 18 to 24 months in oak and sometimes brand their 12-month as “Classicus” (which is a DHC Villány but not Villány Franc).

Bordeaux grape, with almost Burgundian classification – since the creation of the Villány - Siklós Wine route in 1994, tourists and wine enthusiasts had the chance to rediscover famous terroirs and growth organised like the “climats” – “lieu-dits” from Burgundy: Ahancsos, Bocor, Csillagvölgy, Gombás, Jammertal, Kopár, Mandolás, Ördögárok, Pillangó, Remete…Now they are systematically seen of the most famous labels and in conjunction with the Premium and Super Premium qualifications they are meant to contribute to the “premiumization” of Villány, in the same way as the Royal Grand Crus of Tokaj. Like in Burgundy, their names might indicate historical facts or legends, soil or climate features or can hint to the vegetation surrounding the area. Most of their names had been given by German settlers when they moved here around the 18th century. Jammertal literally means the “Valley of the tears” relating to the Turks’ agony after their defeat.  Ördögárok is the “Devil’s hole” while Kopár means the “naked hill”. Like the famous “Montrachet” – “the bald mountain” this is a reference to the shallow soil and lack of vegetation on the top of the Kopár. Mandolás is related to the Almonds trees growing here directly hinting to the Medierranean méso-climate in the same style as Mandelberg in Alsace or the Mandelgarten in Pfalz, both lieu-dits being famous for the mild and warm climate, with specific vegetation. 


Hungarian wine is mostly synonymous with Tokaj - to give you an example, when I started working on this project I searched importers and distributors in France who sell Villány Franc. Not only do they have no Villány Franc, but red seems almost neglected. With the exception of Gere Attila’s Kopar and one Bikavér, if you are lucky enough to find them, most only hold Tokaj: sweet and mainly from the 2-3 best known produces. In some cases they have Oremus, because they sell Vega Sicilia, or they can provide you Disznòkő as they import Quinta do Noval. It is rare to find a wine merchant in France that has Tokaj due to personal convictions and beliefs (like “Valade&Transandine” selling Demeter Zoltan or “Dionis vins” with Sárospatak for instant…). To sum up there is an issue of weak or limited distribution channels and those that exist mostly propose Tokaj or bull’s Blood!

Hungarian language – even though it is a phonetic language, Hungarian is a Finno-Ugric language like Finnish and Estonian. It is thus difficult to compare with wine terms from other groups of languages and the pronunciation is also considered a restraint. Unlike Slavonian languages that are more consonants, Hungarian claims to have not less than 14 vowels as Hugh Johnson tells us in his Pocket Wine Book! Cabernet Franc or Franc is fortunate to be a French grape that people might have heard of. The problem would come from Villány itself for English speakers. Villainy in English means infamous… in Hungarian the word should be pronounced “Villàn”…except when it comes to “Villányi”, where the second “I” is articulated. Few might know that therefore the “Villány Franc” can be close to mockery in the English world. Confusion might also come between the Latin name DHC – “Districtus Hungaricus Controllatus” and the Hungarian translation that also appears on the label: “Védett Eredet Bor”

“Villány Franc” the varietal name is simply suggested but few may know it is referring to Cab Franc. In fact few might know exactly where Villány is. There is much work to be done to promote wines from Hungary, beside Tokaji, then to promote Villány, its DHC and eventually explain the concept of Villány Franc…

Wine law is both complicated and simplified. There is little communication about “Classicus”, “Premium” and “Super Premium”… The fact that the Villány Franc can only be “Premium” or “Super Premium” excludes the un-oaked categories, so the terroir signature disappears under the winemaking. It is a pity not to include the “Classicus” as a benchmark category. Some produce wines that could access the “Villány Franc” label but classify it only as a DHC Villány Cabernet Franc even if they oak it following the standards of a “Villány Franc”. So they can only mark “Classicus” on the label even though the wine might have some oak signature.

Hungary has a very complicated bureaucracy that is also reflected into the wine industry. Many producers craft their wines outside the law, they don’t submit their production to the wine boards anymore. This happens a lot in eastern European countries however, not only in Hungary!

Cabernet Franc is actually a quite un-known variety. Many think that people should know about it because it comes from Bordeaux, but there, it is seen like a less important Cab. Few have heard about Loire Valley as Cabernet Franc is rarely stated on the label so people do not particularly know the grape.

“Villány Franc” still seems to search the sense of terroir, there is no uniform style for the label and each producer has his or her own signature. Some use oak, others don’t and declassify their Franc into the simple DHC level – “Classicus”. Like in the Austrian DAC system, the style should be imposed and the “Premium” or “Super Premium” should have a more uniform meaning. “Villány Franc” could hence be more consistent in terms of stylistic. Not to mention that Kékfrankos tends to have more sense of the place than that of Cabernet Franc.


2014 “Villány Franc” – a new label intended to promote the region’s flagship grape - the Cabernet Franc and unite the winemakers of the area in a joint effort. This label is also meant to show the world that Cabernet Franc really thrives here and finds itself a second home.

Could the Franc become one day the signature red grape for Hungary? Maybe, why not… which means that Villány should become the ambassador of Hungarian red wines, and not only in the Bordeaux blend area. Actually this recurrent comparison between Villány and Bordeaux is getting tiring. Bordeaux with its moderate maritime climate, situated next to large masses of water cannot be compared to the dry, almost Pannonian area of Villány smoothened only by mild Adriatic entries. The Kopár Hill itself means the “Naked Hill” a semi-bald, lightly vegetated terroir of lunar white limestone.

DHC Villány – In fact all started with the DHC which is the country’s first, even before the most famous denomination of Hungary which is Tokaj. The DHC encompasses the whole area and not only the Franc, which is both part of the denomination and the “Villány Franc” label. The DHC Villány also has the advantage of being very distinctive owing to the symbol of the “white crocus” easy recognition on the labels.

Mono-varietal with the grape on the label – even though the name is not completely written on the label, it is easier to understand that the wine is sourced from Cabernet Franc than for a bottle of Chinon or Bourgueil.

UK market stands for an opportunity as a cosmopolitan market crowded with merchants that try to distinguish themselves from the competitors with original selling propositions.

MWs writing about the Cabernet Franc many personalities of the wine business including influential MWs keep an eye on the Villány Franc. Since the first Franc&Franc event in 2015 one can notice a real effervescence among MWs such as Elizabeth Gabay and Caroline Gilby, both specialists of eastern European wine countries. Articles, interviews, reviews, tasting notes they are all meant to highlight the new prodigy child of Hungary – the brand new Villány Franc!


Loire Valley Cabernet Franc becomes less herbaceous with the global change of the climate: a kind of sleeping beauty of the Loire Valley, the red Cabernet Franc based appellations awake from obscure times with the kiss of new talented winemakers, the global warming and the new sommelier’s trends. Both fresh and ripe, with freshly cut roses scents more than herbal or herbaceous, with riper tannins and more polished textures, wines that can age, that fairly go beyond the infamous green reds from the past, mostly served chilled in old fashioned Parisian brasseries.

Economic crisis Covid-19 one cannot much predict yet, but the COVID-19 will certainly have a major impact upon less mature markets, new comers, less established products. Champagne for instance always has a major negative impact during economic crisis but its great experience as a major player on the international market makes it among the first to wake up from crisis. Knowing that during the last years efforts were driven upon the UK market, its wine geeks, MWs and simple curious wine enthusiasts, panic could come from this direction, as the City and the whole Kingdom have suffered heavily from the pandemic. It is now up to the Villány Franc to use the fact that it mainly relies on the inner market (80% of the sales) that as seen below is normally considered as a threat, to get the positive effect out of it. Hungary is among the luckiest nations which controlled the pandemic quite well, with relatively few cases and deaths. It can now securely open to tourists and show their products at the source. The touristic sector is making a lot of effort to attract visitors by offering discounts, proposing free wine tastings, gifts and many other initiatives. Some restrictions generated by the COVID-19 regulations are to be relaxed by August 15th. To be continued…

Moldova discovers the Cab Franc – everyone knows the aggressive exporter that is the Republic of Moldova. Whenever they attack a market their plan is always precise with perfect adaptation to the market’s needs. They keep an eye on every single trend and reproduce styles as closely as possible from the stylistic of a New Zealand Sauvignon Blanc to Italian Pinot Grigio or Prossecco copies. With surprising results they then seduce new markets with surrealist price-quality ratios thanks to low labour costs, facilities having high-end technologies and specialists sent abroad to learn and reproduce styles. They recently discovered the Cabernet Franc. Cabernet Sauvignon is not really adapted to their continental climate with the cold weather coming relatively quick in autumn time. So they are seriously thinking of the Franc as the name Cabernet is a good marketing vector. One needs to keep an eye on this competitor.

Villány is sold at 80% rate in Hungary, relying on a single market is very risky nowadays. The COVID-19 crisis might affect the inner market and as explained above it is up to the Hungarians to invite potential customers discover the Villány Franc in Hungary hoping that they will fall in love with and take it abroad. Otherwise it is never a good strategy to consider that if the product works very well on the inner market there is no need to explore outside the borders as it will be so forever and ever…

Kékfrankos is still the nation’s most widely planted red-grape and is becoming more and more famous as a single variety, also helped by success in Austria where it is known as Blaufränkisch. It is also more suited here in the southern Villány, as it gets riper and fuller, with higher alcohol, more of a black fruit character with blackberry and blueberry than its usual red-fruit style( especially cherry). The grape’s natural acidity is very much appreciated nowadays.

People are tired of Bordeaux varieties and seek for original indigenous grapes – that is as simple as “ABC” or “Anything But Cabernet”! And sometimes, the more obscure, the better is regarded, which might explain why people might know Juhfark, Kéknyelű, Hárslevelű better than Hungarian Cabernet Franc!

Unique Selling Proposition

Villány Franc definitely has the power to become the Hungarian USP, at least on the red wines segment. Please find below my “4Ps marketing mix” – Product, Price, Promotion and Place that could suggest this hypothesis.


Cabernet Franc might not be the oldest grape of Hungary, but its history can be traced back far enough and especially as it has a strong link with the French expertise that brought Bordeaux grapes soon after Phylloxera in 1880. While Cabernet Sauvignon and Merlot thrive everywhere in the world, not many produce mono-varietal Cabernet Franc. When crafted as a single grape, like in Loire Valley the customer does not specifically know that it is Cabernet Franc, but a precise denomination (e.g. Chinon AC, Bourgueil A.C. etc). The Villány Franc is now ruled by a brand and is part of the Villány DHC which offer strong guarantees to the customer: delimited area, 40 historical growth, adapted varieties among which only Cabernet Franc can access the Villány Franc, different categories depending on oak and bottle maturing. Villány Franc benefits from a “premiumization” process, only the “Premium” - 12 months in oak and “Super Premium” – 12 months in oak and another 12 months in the bottle, categories can pretend to obtain the label. However, the label doesn’t brand it as a strict and very traditional product, but quite a flexible one, with expertise concentrating on different styles of maturing, different oak origins and sizes of the contents and so on.

Its style is somehow unique in the small universe of world- wide Cabernet Franc: deep ruby-purple colour, almost opaque, pronounced nose with ripe and concentrated black fruit such as plums, prune, cherries, bramble complimented by spices and fine herbal aromatics, without any herbaceous notes. Spices from the oak signature or hints of oaky aromas can complete the olfactory panel. The palate is dry with ripe attack, full, velvety, with vibrant acidity and ripe, elevated tannins as well as an often high alcohol, intense flavours reminding the nose and long, spicy, savoury finish.


It is not advisable to price Villány Franc low, as it would be detrimental to its image and appeal. The pricing is mostly on the mid to high- level with some high-end examples such as the one of Gere Attila. The price segment ranges between 12€ and 29€ on average on the export market. However this still represents a very good quality-price ratio especially combined with the pleasure element in this ratio.


The producers’ association joins the efforts of each member to promote the Villány Franc label. The touristic site of the Villány commune also promotes the Villány Franc, highlighting its best craftsmen, their knowhow and the art of pairing this speciality with both local and international food. One can read on the website: “ It is an elegant, rich, long- living, impetuous wine with scented spices, a serious structure, lively, taut acids and smooth tannins: that is with a lovely equilibrium.”

The annual “Franc&Franc” event is meant to promote the label. The first was held in 2015 and has taken place every November ever since. The most influential MWs and other specialists bring their expertise to this project in order to understand the challenges the region and the label must surmount to get its sought-after recognition. The speakers are there to help improve the global quality and consistency. Besides Tokaj, Hungarian wine suffers from the image of “Eastern European Plonk” or “cheap Bull’s Blood”. The attendees advise the producer in order to avoid over-ripening, over-extraction, over-oaking, warming alcohol often more than 15% abv., as well as any signs of Brett or oxidation that seemed to be frequent issues over the last decades or so, as Hungarian wine met the Western-European palate. 

Wine fairs such as Prowein also provide excellent opportunities for promoting the Villány Franc with conferences lectured by the same famous speakers.

The impressive growth of the young plantings at the height of 67% also expresses this common will to promote the Franc and fight the supremacy of its country of origin – France.


It is obvious that the main aim of all this promotion is to seduce the export market. Villány Franc works quite well on the inner market with 80% of sales concentrated on this segment. Now it is time to attract clients outside the frontiers. Wine enthusiasts from the UK barely know the Villány Franc and is about time to attract them with a Cabernet Franc that does not resemble to any other until yet. There is still work to do and Hungarians should speed before the USA (3rd Cabernet Franc plantings with 7%) and Argentina grab the market shares. Especially the latter that suggest that in few time the varietal could become one of the country’s most important variety second only to the national Malbec. Nobody can contest the French supremacy with 66% of the plantings, but the style is so different. The DOC Friuli Grave and other spots in Northern Italy craft more of this style too: fresh, herbal, lean and mid-bodied. In my opinion Villány Franc situates itself in a kind of New Old World space and the only competitors could come from the American continent. Still, they do not have that historical link that Hungary has with the Franc and that sense of terroir that should be pushed to pinnacle with Villány. There is so much to do on the European market.

To sum up, Villány Franc is a distinguished product with unique stylistic and none of the competitors on the market propose this character yet. USA and Argentina might have the possibility to get similar features out of the Cabernet Franc so, Villány Franc should emphasis the sense of place rather than vinification skills. Winemaking is not an issue anymore no matter where in the wine world, so what Villány Franc could do is to reveal more of the terroir. Customer is also very keen on this aspect and that is the promise he or she would expect.


Not all Villány is Franc, as it represents around 15-20% of the plantings in the area and not all of it is branded as Villány Franc. Parts of it enter into blends, Bordeaux blends especially. A handful of skilful winemakers craft this rare product and it is a unique chance for me, living in France, to get some bottles, among which are famous names. The pioneers of the area beginning with the forefather Attila Gere: Jozsef Bock, Zoltán Polgár, Ede Tiffán and Pál Debreczeni started thinking how to put Hungarian red wine on the European map. They were soon joined by Christian Sauska, Csaba Malatinszky, Erhard Heumann, Horst Hummel, and Tamás and Zsolt Gere (Attila’s cousin and his son). Among them I could find Villány Franc from the Debreczeni family – Vylyan Winary, Tamás and Zsolt Gere as well as the patriarchs Bock and Gere Attila himself.

VILLÁNYI FRANC 2016 VYLYAN WINERY, Premium DHC Villány 13,5% abv.

Deep ruby colour, the nose is clean, intense with ripe aromas of black cherry and plums complimented by a delicate oak signature with hints of cocoa and tobacco, a developing wine that still bears a juvenile fruit of a vibrant freshness. Dry, with soft and elegant mouthfeel, the acidity is elevated and fresh, tannins are medium plus to high wrapped by the velvety texture, flavours feel pronounced, both fresh and ripe: black fruit mainly with chocolate and spices tones that linger on the long finish. A very good wine, that can drink now or be enjoyed after further cellaring of around 6-8 years. It will perfectly pair with roasted duck breast, poached cherries in spiced red wine, celeriac purée on the side.

VILLANYI FRANC 2015 GERE TAMÁS & ZSOLT WINERY Premium DHC Villány 13,5% abv.

Colour shows deep ruby. The wine still in its youth, with lots of black and red berries, bramble, some prune with a touch of spices coming from the oak maturing, a hint of sweet flavoured vanilla, too. The palate is dry, with mellow and ripe attack, acidity is elevated and so are tannins, with a moderate alcohol, perfectly mastered for such a warm vintage, the wine feels, nevertheless full and the texture is silky. Flavours are intense and reflect the same characters as the nose. The finish is long, a bit serious with a firm touch from the tannins, but not austere. I would keep this wine for another 3-4 years to allow tannins to soften, it can drink now with the help of decanting, otherwise potential can go up to 6-7 years plus. Perfect match with slow cooked pork belly, slightly caramelized and served with creamy polenta.

VILLANYI CABERNET FRANC 2015 BOCK WINERY Classicus DHC Villány 13,2% abv.

This is Cabernet Franc but not “Villany Franc” as the winery had chosen a “Classicus” category with 12 months of large oak maturing.

The colour is dark ruby red. The nose is clean, concentrated with black fruits such as prune, black cherry and balsamic herbs. No oak evidence, fruit is ripe, pristine and the wine is started developing with hints of desiccated herbs, faded flowers and almost candied fruit. Palate is dry, acidity is medium plus, tannins are firm and elevated, and the texture is silky, with deep extract. The alcohol is of a moderate feeling, digest for this warm vintage, the body feels quite full, however, with density and the mouthfeel. Ripe black fruit, herbal cents and some paprika on the long finish. Maturity is not yet reached, it can go for another 5-7 years. It needs quite unctuous and fatty dishes with a hint of spiciness, like a paprikas with galusca.


Deep purple colour, bright and lively. The nose is pronounced and expresses blackcurrant, blackberry, Morello cherry, tones of toast, with vanilla, chocolate and oaky spices. Dry with rich and soft attack, the acidity is vivid and tannins elevated, but ripe, soften into the velvety texture. Alcohol is high and generous, contributing to the mouthfeel, the flavours are intense pending between deep and concentrated black fruit and toastiness, with cocoa, coffee, oaky highlights that linger on the long finish. An outstanding full bodied wine, which is so youthful today and needs time to develop, to digest its oak signature. The full development should come after 6-8 years, the wine can age easily more than a decade. Should pair with wild boar fillet glazed with concentrated blackcurrant and red wine reduction, oven backed sweet potatoes.


Frankly, reading these few personal tasting notes of Villány Franc should be enough to tempt some wine enthusiasts and seduce them with wines that have lots of personality, both matching Hungarian goodies and International cuisine, with the potential for beautifully aging for a while, offering interesting further development. Very good to outstanding wines, they can stand on any fine dining table next to the most prestigious of the wine world. Hungarian Cabernet Franc is about to find its path. We are only talking about a mere 15 years’ experience with Villány Franc, and the results are already at the cutting edge of technology. Now it is time to understand that besides soil and bedrocks, climate, altitude, aspect, grape variety with all the viticulture and winemaking processes terroir also includes the human element. This should absolutely be there and observe the sum of all the former elements and translate that with the sense of the place, not only his or her own signature. It is then that Franc, Villány Franc will not only be “Premium” or “Super Premium”, but GRAND!



Babo, L. von (1844), Der Weinstock und seine Varietäten, Frankfurt, Brönner,

Galet, P. (2015), Dictionnaire encyclopédique des cépages, France, Editions Libre&Solidaire

Goethe, H., (1878), Handbuch der ampelographie, Garz, Commissions-Verlag von Leykam-Josefsthal,

Johnson, H., (2016), Pocket wine book 2017, 40th anniversary edition, London, Octopus Publishing Group

Robinson, J. MW., Harding, J. MW., Vouillamoz, J., (2012), Wine grapes, London, Penguin Group

Robinson, J. MW., (2015) Oxford companion to wine, IV Edition, Oxford, Oxford University Press

Smyth, R., (2015), A tasting trip to the new old world, First edition, Somerset, Blue Guides Limited


Smith, D. (2016), Is Villány the new home of Cabernet Franc? , (Accessed July 10th, 2020)

MR. François (2017), Villány (Hongrie), l’autre pays du Cabernet Franc, (Accessed July 14th, 2020)


Algoritmul obţinerii soiurilor noi

postat 17 feb. 2021, 03:25 de Vie si Vin   [ actualizat la 17 feb. 2021, 08:19 ]

Prin amabilitatea doamnei Alina Donici, cercetătoare la SCDVV Pietroasa, avem disponibil un material de prezentare a etapelor în obținerea de soiuri noi. Este o bună ocazie de a vedea cât de mult durează până se obține un astfel de soi în condițiile în care nu întotdeauna munca este încununată de succes. Haideți să vedem în ce constă acest proces.

     1.      Cunoaşterea şi alegerea celor mai bune soiuri-părinți cu potenţial;

2.      Executarea hibridărilor şi obţinerea soiurilor hibride;

3.      Obţinerea de puieţi hibrizi şi înfiinţarea câmpului de hibrizi;

4.      Studierea puieţilor în câmpul de hibrizi, alegerea elitelor valoroase;

5.      Înmulţirea, plantarea şi studierea elitelor în câmpuri comparative;

6.      Înmulţirea şi studierea în câmpuri de încercare a celor mai valoroase elite remarcate în câmpul comparativ.


1.      Cunoaşterea şi alegerea celor mai bune soiuri-părinți cu potenţial

 La alegerea părinților se vor avea în vedere principiile de bază privind ereditatea caracterelor. Se vor folosi ca părinți soiuri superioare care corespund obiectivelor urmărite, soiuri la care trebuie sa li se amelioreze anumite însuşiri care le lipsesc (rezistenţă ridicată la boli şi dăunători, precocitate, calitate superioară). Pentru fiecare combinaţie se vor poleniza minimum 30 inflorescenţe.

2.      Executarea hibridărilor şi obţinerea soiurilor hibride

 După alegerea părinților, se procedează la toaletarea butucilor care aparţin părintelui matern. Astfel, se reţin ciorchinii de la baza lăstarilor, iar la fiecare ciorchine se îndepărtează florile de la vârf, prin ruperea rahisului precum şi florile deja deschise sau mai puţin dezvoltate. In general, pe inflorescenţă vor rămâne în jur de 15-25 de flori.

Castrarea se execută cu 2-5 zile înainte de deschiderea florilor, deci înainte ca organele florale să ajungă la maturitate. Cu o pensetă fină sau cu vârful degetelor se prinde vârful corolei şi se îndepărtează odată cu staminele. Se controlează dacă au mai rămas eventuale resturi de antere care de asemenea se îndepărtează. Operaţia se începe de la baza ciorchinelui spre vârful acestuia.

Se controlează apoi întreaga inflorescenţă pentru îndepărtarea eventualelor antene rămase precum şi a florilor rămase necastrate. Inflorescențele se izolează apoi în pungi de pergament ale căror dimensiuni sunt influenţate de mărimea ciorchinilor. Acestea se strâng uşor în jurul pedunculului şi se leagă cu sfoară sau rafie de lăstar.

În vederea colectării polenului este necesară izolarea inflorescenţelor şi părintelui patern înainte de deschiderea florilor. În momentul înfloritului, când anterele eliberează polenul, se scutură lăstarii sau se lovesc uşor pungile izolatoare în aşa fel încât polenul eliberat să se colecteze în interiorul acestora.

După recoltarea polenului, pungile izolatoare se scot, se notează părintele patern și se păstrează în vederea polenizării. Păstrarea, pentru o perioadă mai scurtă de 1-2 săptămâni, se poate face la temperatura camerei. În vederea polenizării se controlează părintele matern, fecundarea fiind posibilă numai în momentul în care pe stigmata pare o secreţie caracteristică.

Polenizarea propriu-zisă se realizează prin scoaterea pungilor izolatoare de pe inflorescenţele părintelui matern şi înlocuirea acestora cu pungi cu polen provenit de la părintelui patern. Operaţia se face şi prin atingerea stigmatelor cu un penson pe care se găseşte polen. După efectuarea polenizării, inflorescenţele se etichetează notându-se numele celor doi părinți şi data încrucişării. La 2-3 săptămâni, se face controlul inflorescenţelor, se îndepărtează pungile, se numără bobiţele formate şi se îndepărtează cele mai puţin dezvoltate. La maturitatea deplină, strugurii se recoltează pe combinaţii hibride şi se păstrează încă 4-5 săptămâni pe stelaje speciale pentru ca seminţele să-şi desăvârşească maturitatea. După trecerea acestei perioade, seminţele se scot din boabe, se spală, se îndepărtează cele care plutesc la suprafaţa apei și se pun la păstrat în încăperi aerisite, la 2-5° C până în primăvară când se vor folosi la obţinerea viţelor hibride.

3. Obţinerea de puieţi hibrizi şi înfiinţarea câmpului de hibrizi

Metodele folosite pentru obţinerea viţelor din sămânţa hibridă sunt.

-          semănatul în lădiţe şi repicarea lor în ghivece;

-          semănatul la ghivece şi transplantarea în câmp;

-          semănatul direct în câmp şi plantarea definitivă în anul următor.

a)      Semănatul în lădiţe şi repicarea în ghivece

În a doua jumătate a lunii februarie se scot seminţele de la stratificat, se umectează cu apă la temperatura de 18-20° C timp de 10-12 zile. În timpul umectării, se schimbă apa la fiecare 24 ore. Se urmăreşte cu mare atenţie să nu se amestece combinaţiile hibride. După umectare, seminţele se seamănă în lădiţe într-un amestec compus din 2/3 pământ de ţelină si 1/3 nisip. Se evită folosirea mraniţei datorită posibilităţilor de infectare cu diverşi agenţi fitopatogeni. Amestecul de pământ se tasează uşor după care se marchează rândurile la distanţă de 5 cm unul de altul prin apăsare cu o scândură marcatoare. Datorită faptului că facultatea germinativă a seminţelor este redusă, semănatul se face foarte des. Deasupra seminţelor se presară un strat de nisip de 1,5-2 cm cu rolul de a favoriza răsărirea tinerelor plăntuţe. Timpul necesar până la răsărire variază în funcţie de temperatura mediului ambiant. Astfel, la temperatura de 25-28° C timpul de răsărire este de 10-12 zile, iar în condiţii de temperatură de 18-20° C, procesul durează 20-25 de zile. Apa folosită pentru udarea nisipului de la suprafaţa lădiţelor trebuie să aibă aceeaşi temperatură cu cea a camerei în care se produce materialul de plantat. După două săptămâni de la răsărire, când plăntuţele sunt încă în fază de frunze cotiledonale, acestea se repică în ghivece cu diametrul de 6-7 cm, intr-un amestec de pământ de ţelină si nisip, asemănător celui folosit în lădiţe. După o prealabilă călire a plăntuţelor prin scoaterea ghivecelor în condiţiile unei temperaturi de peste 15° C, în locuri umbrite, acestea se plantează în câmp în prima jumătate a lunii iunie.

b)      Semănatul în ghivece

Seminţele se stratifică într-un strat subţire de nisip bine umectat, în lădiţe, în vederea germinării acestora. Lădiţele acoperite cu geam sau folie de polietilenă se păstrează la temperatura de 22-25° C. Până la germinare, se asigură umiditatea corespunzătoare nisipului. Seminţele  germinate se pun în ghivece de 8-10 cm, după care plantele se îngrijesc până la formarea de 4-5 frunze. În acest stadiu ele pot fi plantate în câmpul de hibrizi.

c)      Semănatul direct în câmp

Într-un teren, desfundat din toamnă la 60-70 cm si bine fertilizat, se deschid rigole de 4-5 cm adâncime, la distanţe de 30 cm între ele. Seminţele se seamănă la distanţa de 2-3 cm pe rând. În timpul perioadei de vegetaţie se fac lucrări de întreţinere a umidităţii prin mulcire si udare. În toamnă, după căderea frunzelor, viţele se scot si se stratifică după o prealabilă triere. În primăvara anului următor acestea se plantează în câmpul de hibrizi.

4.      Studierea puieţilor în câmpul de hibrizi, alegerea elitelor valoroase

 Pentru alegerea elitelor în câmpurile de hibrizi se fac următoarele observaţii si determinări în funcţie de obiectivul urmărit:

Până la intrarea pe rod:

-          numărul de viţe plantate;

-          vigoarea de creştere prin bonitare (+vigoare mică, ++ vigoare mijlocie, +++ vigoare mare);

-          gradul de rezistenţă la boli si dăunători.

După intrarea pe rod:

-          anul primei fructificări;

-          tipul morfologic si funcţional al florii;

-          productivitatea în ansamblu;

-          rezistenţa la boli si dăunători;

-          rezistenţa la factorii de stress.

Plantele care se consideră a fi valoroase se marchează și numai asupra lor se vor face observaţii de amănunt cu privire la:

-          vigoarea de creştere prin bonitare;

-          rezistenţa la boli si dăunători;

-          rezistenţa la ger prin determinarea % de ochi pieriţi;

-          principalele fenofaze;

-          numărul de ciorchini;

-          mărimea si aspectul strugurelui;

-          mărimea si aspectul boabelor;

-          concentraţia mustului în zaharuri si aciditate;

-          aprecieri organoleptice;

-          producţia medie pe butuc;

-          gradul de maturare a lemnului.

În urma observaţiilor si determinărilor ce se fac timp de 3-4 ani de rodire normală, se aleg elitele care se înmulţesc pentru a fi trecute în câmpul comparativ.

5.      Înmulţirea, plantarea şi studierea elitelor în câmpuri comparative

 Elitele alese se altoiesc, plantându-se 28 de butuci din fiecare, alături de soiurile părinți sau alte soiuri omologate cu aceeaşi epocă de maturare. Elitele se studiază timp de 3 ani de rodire normală si se aleg cele mai valoroase dintre ele. În câmpul comparativ se efectuează observaţiile si determinările cuprinse în Fişa soiului.

6.      Înmulţirea şi studierea în câmpuri de încercare a celor mai valoroase elite remarcate în câmpul comparativ

 În câmpul de încercare se trec numai elitele cu perspective certe în ceea ce priveşte producţia, calitatea si rezistenţa la boli. Observaţiile si determinările se trec în Fişa de caracterizare a soiurilor propuse pentru omologare.

Gradul de uniformitate a soiului se stabileşte prin determinarea individuală a producţiei si a calităţii la minimum 50 butuci, iar fertilitatea si productivitatea la minimum 20 butuci pe repetiţii.

Fișa de caracterizare a soiului (elitei hibride, clonei)

postat 17 feb. 2021, 03:16 de Vie si Vin   [ actualizat la 17 feb. 2021, 03:17 ]

I. Date generale:

- denumirea soiului;

- locul unde a fost creat;

- metoda de ameliorare;

- părinții;

- anul când s-a efectuat hibridarea;

- anul când s-a efectuat alegerea elitei hibride;

- persoana care a făcut alegerea elitei hibride;

- anul plantării pentru încercarea prealabilă (în câmpul comparativ);

- anul plantării în câmpul oficial de încercare;

- numărul butucilor existenţi, pe vârste;

- portaltoii folosiţi la încercare si afinitatea la altoire;

- prinderea la altoire;

- comportarea în plantaţii (% goluri, % butuci productivi);

- portaltoiul recomandat pentru producţie.

II. Caracterizarea botanică:

- vigoarea butucului (bonitare scara 1-5);

- durata perioadei de vegetaţie (dezmuguritul, înfloritul, pârga, maturitatea de consum, căderea frunzelor);

- fertilitatea si productivitatea - tipul morfologic si funcţional al florii;

                                            - accidente florale (meiere, mărgeluire);

- coeficientul de fertilitate absolut;

- coeficientul de fertilitate relativ;

- indicele de productivitare absolut;

- indicele de productivitare relativ;

II. Caracterizarea agrobiologică și tehnologică:

- epoca de coacere;

- mărimea strugurelui;

- mărimea bobului (greutate medie);

- compoziţia chimică a mustului (zaharuri, aciditate).

- rezistenţa la ger (% ochi viabili), secetă, brume, boli (mană, oidium, mucegai) și dăunători.

- rezistența la păstrarea în depozit si durata păstrării;

- rezistenţa la transport;

- producţia si regularitatea ei (minimum 3 ani) - reală, la butuc (kg), calculată la ha (t), marfă %;

- direcţia de producţie.


Observație: toate însuşirile soiului se prezintă comparativ cu un soi de referinţă.

Fișa soiului (elitei hibride, clonei)

postat 17 feb. 2021, 03:14 de Vie si Vin   [ actualizat la 17 feb. 2021, 03:19 ]

I. Date generale asupra soiului:

-          denumirea soiului;

-          locul unde a fost creat;

-          metoda de ameliorare;

-          părinții;

-          anul când s-a efectuat hibridarea;

-          anul când s-a efectuat alegerea elitei hibride;

-          persoana care a făcut alegerea elitei hibride;

-          anul primei înmulţiri vegetative.

II. Caracterizarea botanică a soiului:

 - dezmugurit     - culoare; perozitate;

 - lăstarul          - culoare, perozitate;

       - frunza adultă - perozitate; lobie; sinusuri (laterale peţiolar).

       - floarea          - tipul morfologic si funcţional;

       - strugurele     - forma, mărimea, compactitatea.

       - bobul            - forma, mărimea, culoarea și grosimea pieliţei, nr. de seminţe, consistenţa pulpei;

       - mustul          - culoarea mustului, aroma;

       - coarda          - culoarea, porozitatea;

       - alte caracteristici.

III. Caracterizarea agrobiologică si tehnologică

 - creşterea si vigoarea - creşterea medie anuală (cm);

                                       - diametrul coardei (mm);

      - date fenologice         - dezmuguritul, înfloritul, pârga, maturitatea de consum, căderea frunzelor.

      -  fertilitatea               - coeficientul de fertilitate absolut;

                                       - coeficientul de fertilitate relativ;

      - gradul de meiere si mărgeluire %;

      - greutatea medie a strugurelui (g);

      - compoziţia mecanică a unui kg. de struguri - greutatea ciorchinilor (g);

                                                                       - greutatea boabelor (g);

      - greutatea medie a bobului (g);

      - compoziţia a 100 boabe                            - pieliţă, pulpă (g) seminţe (g si nr.);

      - compoziţia chimică a mustului (zaharuri g/l, aciditate g/l H2SO4);

      - aprecierea  organoleptică a strugurilor - notă la degustare;

      - rezistenţa la iernare a strugurilor (cu indicarea temperaturii minime absolute);

      - rezistenţă la secetă, boli şi dăunători;

      - rezistenţa la păstrare si transport;

      - producţia și regularitatea ei (minim 3 ani)- reală la butuc (kg), calculată la ha (t), marfă %;

      - direcţia de producţie.

Un pic despre părinții soiului Negru de Drăgășani

postat 1 nov. 2020, 05:21 de Vie si Vin   [ actualizat la 17 feb. 2021, 06:53 ]

Tiberiu Onuțu, 1 noiembrie 2020

În luna iulie am văzut această postare pe Facebook despre soiul Negru de Drăgășani. Din păcate, ea conține o informație eronată, lucru pe care l-am și arătat la momentul respectiv. Părinții soiului Negru de Drăgășani sunt Negru vârtos și Saperavi,  nu Negru vârtos și Băbească neagră. Întradevăr, este și un soi care are ca părinți Băbeasca neagră și Saperavi, acela fiind Alutus, soi obținut tot la SCDVV Drăgășani. 

Am tot încercat să aflu de unde provine această ipoteză (pentru că așa trebuie s-o luăm). Unii spun că chiar domnul Mircea Mărculescu ar fi făcut o astfel de afirmație. Oare dânsul s-o fi dezis de ceea ce a declarat în documentele de omologare a soiului? Hmmm... Pe de altă parte, Jancis Robinson spune că ar fi avut o comunicare personală cu Ciprian Neacșu, dar nu am reușit să identific această persoană, deci nici nu pot spune cât de valoroasă este această sursă. Poate ne va ajuta JR să clarificăm acest aspect.

Totul a plecat de la un studiu din 2009 bazat pe niște analize moleculare efectuate prin metoda RAPD asupra a 36 soiuri locale. Metoda folosită este menționată în partea superioară a tabelelor nr. 1 și 2. 

La rezultate și discuții se prezintă dendrograma rezultată (cu multe rezultate bizare). 

Și ajungem la concluzia finală:

Preliminary results obtained in our experiences will be confirmed or cancelled by using more sensitive molecular techniques (i.e. SSR markers) because ampelographic and molecular characterization of autochthonous vine cultivars used to obtain white and red sorts of wine is an important aim for Romanian viticulture.

Ajungem, deci, la esențialul acestui studiu. Metoda RAPD nu este o metodă foarte precisă. Pentru a beneficia de o precizie ridicată în identificarea părinților unui soi sau altul este nevoie de analize moleculare mult mai precise (și scrie clar, cu markeri SSR) care pot confirma sau infirma această metodă de analiză.

Am avut mai multe discuții pe acest subiect cu mai mulți specialiști în domeniu care mi-au transmis că metoda asta, RAPD, este așa de imprecisă încât pot apărea diferențe de la o zi la alta!!!  Până la realizarea unor analize folosind markeri SSR rămâne să luăm de bun ce au spus autorii Mircea Mărculescu și Mircea Vlădășel. Eu am stat de vorbă cu cel din urmă care mi-a confirmat că soiul este obținut din soiurile Negru Vârtos și Saperavi. Am aflat că atunci când s-a pornit la drum s-a dorit să se obțină un soi care să aibe (printre altele) mai mulți antociani decât soiurile existente atunci la noi. Ori, Băbeasca neagră este la polul opus. În aceste condiții, mi se pare absurd ca domnul Mărculescu să fi declarat, chiar și în privat, că unul din părinții soiului Negru de Drăgășani ar fi Băbeasca neagră.


1-9 of 9