În ultimul timp a fost o succesiune de evenimente în lumea vinului la care am participat, dar despre care, din cauza unei crize majore de timp, nu am apucat să spun prea multe. O să încerc acum să aștern câteva rânduri despre evenimentul organizat pe 18 mai 2024 de către Vinăria Purcari.

Pe fondul unor critici pe care le-am adus acestora în iarnă, am avut surpriza de a fi invitat la o lansare de vinuri, eveniment care a avut loc pe 11 aprilie la Restaurantul Diplomat. Am onorat invitația și mi-am prezentat opinia despre vinurile degustate cu acea ocazie. Dar, și mai mare a fost surpriza pentru mine când, pe 10 aprilie, nici nu apucasem să particip la acest prim eveniment, că am primit invitația de a participa la un alt eveniment… la Purcari. Da, la crama Purcari. Sau, mai corect spus, la Vinăria Purcari. Pentru mine a fost un adevărat șoc. Și-acum mă tot întreb care a fost motivația pentru care am fost invitat tocmai eu care-i criticasem dur în iarnă și nu numai. În fine, am confirmat prezența în speranța că voi cunoaște mai bine acest producător, oamenii lui și modul de a gestiona această afacere.

Plecarea a fost cu ceva emoții, dar obișnuit din trecut cu alte salturi în necunoscut, am trecut cu bine peste toate. Am ajuns la vinărie în jurul orei 1 noaptea, am fost întâmpinat cu spumant și cu plăcinte moldovenești și… cu multă ospitalitate. În rol de amfitrion a fost Oana Drăgușin, cea care la evenimentul anterior a fost în apropierea mea și mi-a răspuns la absolut toate întrebările pe care le-am pus cu acea ocazie. Lucru pe care l-a făcut cu brio și de această dată.

La 7 dimineața am fost în picioare și după micul dejun deja mă gândeam la o plimbare prin vie. Domnul Victor Bostan, cu care am stat la masa de dimineață, mi-a aflat gândurile, dorințele, și a vorbit cu un băiet de-al locului din vinărie indicându-i să mă ducă pe oriunde doresc să merg!!! Vă spun sincer că m-am simțit și surprins și copleșit de atenția acordată. Pe de altă parte, eu am interpretat asta ca un exercițiu de transparență pe care, atunci, Vinăria Purcari, în general, și domnul Victor Bostan, în special, l-au trecut cu brio.

Am trecut în revistă relativ repede șantierul în lucru, bazinele de inox de toate tipurile, presele de toate tipurile, sala budanelor și baricurilor, amforele și multașteptata incintă unde zăbovesc sticlele de spumant. Vinăria are foarte mulți giropaleți, semn că oamenii nu se mai complică acum cu metoda arhaică de a învârti manual miile de sticle de spumant. Un punct bonus.

În sfârșit, am plecat spre vie. Drumurile sunt mărginite de pomi fructiferi, în special, migdali. Am văzut și turbine eoliene, dovadă că în zonă vântul bate regulat, aspect care contează destul de mult la vie. Pe drum ne-am intersectat cu niște iepuri și niște fazani, ultimii părând că se uită la noi cu o anumită curiozitate, dar și ceva nemulțumire pentru că cineva îndrăznește să le traverseze teritoriul fără să le ceară aprobare.

Și am ajuns la parcelele de vie. Prima surpriză (și foarte mare). Aproape că nu era fir de bălărie-n vie. Hai, pe mijloc înțeleg, tractoarele treceau în tandem și-și făceau treaba, dar printre vițe… Nu, ele nu erau dotate cu palpator. Explicația, pe care o bănuiam, stă în aplicarea unor erbicide. OK. În alte parcele am văzut rândurile înierbate, semn că și ei iau în calcul această variantă de a gestiona apa în sol.

Solul pare a fi predominant lutos, iar la momentul vizitei, era bolovănos, semn că seceta își pusese bine amprenta asupra locului. Totuși, am remarcat faptul că toate parcelele aveau sisteme de irigare (apa provenind din Nistru) fără de care m-aș fi mirat ca viile să facă față.

Viile, deși nu sunt pe coline cu pante prea mari, beneficiază, în schimb, de vecinătatea unor pădurici care asigură acel echilibru termic și ecologic, în general.

Am intrat în plantațiile de Rară neagră, Saperavi, Pinot noir,  Pinot blanc, Pinot gris, inclusiv în plantațiile tinere de Viorica și Floricica încercând să văd cum arată, care este sistemul de tăiere și, în general, cum este întreținută via. De remarcat faptul că în apropierea fiecărei parcele este un panou de informare cu foarte multe detalii. Nu-mi aduc aminte să mai fi vizitat vreo cramă care să dețină panouri cu atât de multe informații.

Ne-am reîntors la vinărie unde invitații deja sosiseră. Mesele erau pline de bunătăți, iar paharele de spumant se goleau cu o repeziciune surprinzătoare chiar și pentru mine. Tania Turtureanu și chitaristul (al căui nume-mi scapă) au asigurat o ambianță extrem de plăcută cu muzica românească antrenantă, vivace, în care patosul interpretei nu te putea lăsa indiferent.

Zona din jurul castelului este superbă. Ceva oarecum similar văzusem în trecut într-o excursie la Crama Etna din Sicilia, dar aici cred că a fost mult mai diversificat și mai frumos. Spațiu verde generos, luciu de apă pe care-și făceau plimbarea diurnă câteva lebede maiestuoase. În fundal, case care aparțin de localitatea Purcari. În plan și mai îndepărtat se vedea o perdea lungă de pădure care, am aflat ulterior, mărginea Nistrul. Undeva, în spatele castelului am văzut un petic de vie și o parcelă golașă care parcă aștepta să fie (re-)plantată. Aici își făceau numărul membrii unei orchestre de muzică populară.

Curând am aflat și care a fost motivul pentru care am fost invitat. Pe o masă am găsit un strugure stilizat făcut parcă la traforaj pe care mi-am regăsit numele ca protector al soiului Rară neagră! Asta m-a făcut să dau timpul înapoi, să-mi aduc aminte de discuțiile, uneori destul de contondente, cu domnul Victor Bostan, despre soiurile Fetești și despre acest acest soi dovedindu-i cu surse că acestea sunt soiuri românești.

La acea vreme am fost informat că Vinăria Purcari este cea care a scos acest soi din anonimat în R. Moldova, am aflat cum au fost luați primii ochi de la săteni din Purcari, ochi din care au fost obținute vițele altoite, multiplicate an de an până s-a ajuns la situația actuală. Aceste lucruri au fost prezentate acum în detaliu în fața celor prezenți de către domnii Victor Bostan și Gheorghe Arpentin. De remarcat faptul că cei doi au menționat de fiecare dată că soiul este românesc, că Vinăria Purcari a fost prima care l-a recuperat și că acum este un soi emblematic pentru R. Moldova.

Ca să nu uităm acest moment, cei prezenți (adică, 200 de persoane) am fost invitați să plantăm câte o viță din acest soi. Să mai spun că la scurt timp o ploicică a desăvârșit activitatea, bărbosul contribuind și el la reușita acesteia.

În continuare, a fost prezentat un moment teatral sugestiv prin care au vrut să transmită un mesaj de responsabilitate generațiilor viitoare, de a păstra cu grijă acest soi.

Am coborât ulterior în cramă ascultând cu interes istoricul vinăriei. Domnișoara care a făcut prezentarea cred că nu fusese informată de faptul că Rara neagră și Feteștile sunt soiuri românești, dar sunt convins că după eveniment domnul Victor Bostan o va informa, astfel încât vizitatorii care vor trece pragul vinăriei să primească informații corecte, actualizate.

Să mai spun că domnii Victor Bostan și Gheorghe Arpentin deja au început să colaboreze cu mine pe partea de cercetare istorică a soiurilor din spațiul românesc. Deci, oamenii chiar se țin de cuvânt.

La plecare, am mulțumit domnului Victor Bostan pentru invitație exprimându-mi față de acesta marea surprindere că eu am fost singura persoană din lumea vinului din România invitată la acest eveniment. Dânsul m-a asigurat că oamenii de la Purcari sunt de bună credință și că, dacă sunt sau mai apar situații criticabile, ei vor face toate eforturile pentru a se îndrepta. Rămâne de văzut.

Spumante albe metoda tradiţională

1. Podgoria Silvania, Blanc de Noirs, 2020, extrabrut
2. Budureasca, Classic Blanc Noir, 2014, extrabrut
3. Villa Vinèa, Cuvée Celést, 2018, brut

Spumante rosé metoda tradiţională

1. Podgoria Silvania, Lux, magnum, 2019, brut
2. Villa Vinèa Rosé Celést, 2021, brut
3. Domeniile Panciu, Domeniile Panciu, 2015, brut

Spumante albe metoda Charmat

1. Budureasca, Shine, 2019, brut
2. Crama Gîrboiu, Cuartz, 2022, extrasec
3. Crama Hermeziu, Thrubilo, 2018, brut nature

Spumante rosé metoda Charmat

1. Crama Hermeziu, C’est Soir, 2020, brut
2. Budureasca, Shine, 2019, sec
3. Crama Gîrboiu, Cuartz, 2022, extrasec

Clasament general

1. Podgoria Silvania Blanc de Noirs, 2020, extrabrut
2. Budureasca Classic Blanc Noir, 2014, extrabrut
3. Villa Vinèa Cuvée Celést, 2018, brut
4. Cramele Jidvei, Jidvei, 2020, extrabrut
5. Podgoria Silvania, Blanc de Blancs, 2019, brut

• Exaltation stemglass profile, design & sold by Chef & Sommelier.

Sâmbătă, 14 octombrie 2023 s-a desfășurat la Château de Sainte Roseline a 11-a ediție a Campionatului Mondial de Degustare pentru amatori, organizat de Revue du Vin de France. România participă pentru a patra oară la acest concurs. Să vedem care au fost rezultatele obținute de echipa noastră până acum.

2019 – Ediția 07, Chambord. Câștigătoare: Franța. România a ocupat locul 11 din 27 echipe participante. Se putea chiar locul 2 dacă era mai multă încredere de sine  și în colegii de echipă. Aceasta, realizată pe 16 septembrie 2019 a fost formată din: Iulia Scavo, Valentin Ceafalău, Horia Hasnaș, Zoltan Szabo și Radu Rizescu (antrenor).

2020 – Ediția 08. Câștigătoare: Franța. România nu au participat din cauza pandemiei.

2021 – Ediția 09, Palatul Papilor, Avignon. Câștigătoare: Ungaria cu 166 p. România a obținut 108 p și a ocupat locul 9 din 27 echipe participante. Echipa: Iulia Scavo, Sandra Cahu, Valentin Ceafalău, Horia Hasnaș, Cosmin Udrea și Radu Rizescu (antrenor). Dacă vreți să știți cum a fost atunci vă invit să citiți aici.

2022 – Ediția 10, Ayala. Câștigătoare: Luxemburg cu 139 p. România a obținut 115 p și a ocupat locul 5 din 31 echipe participante.

Echipa: Iulia Scavo, Valentin Ceafalău, Horia Hasnaș, Cosmin Udrea și Radu Rizescu (antrenor).

Mai multe detalii găsiți aici.

Am trecut în revistă toate edițiile din trecut astfel încât să vedem cum s-a ajuns la acest rezultat remarcabil.

La această ediție echipa a fost formată din: Iulia Scavo, Valentin Ceafalău, Horia Hasnaș, Cosmin Udrea și Radu Rizescu (antrenor).

Să urmărim acum cele 12 runde ale acestei ediții.

Foto credit: Iulia Scavo

Vin 1: Franța, Champagne, Maison Ayala, Chardonnay 80% și Pinot Noir 20%, 2013

Rezultate: Brazilia, Franța, Malaezia 24 p (din 26), Africa de Sud, Cipru, Danemarca, Elveția, Japonia, Kenya, Luxemburg, Marea Britanie, Moldova, Spania, Taiwan 21 p, China, Germania, Kazahstan, Monaco, România, SUA 18 p, Portugalia 12 p, Țările de Jos 8 p.

Franța pornește ca din pușcă. România obține un rezultat bun. Suntem pe locul 20 sau, privind într-un mod mai optimist, pe locul 3.

Vin 2: Germania, Renania-Palatinat, Dr. Bürklin-Wolf Riesling, 2021

Rezultate: Danemarca 23 p, Austria 20 p, Australia, Belgia, Brazilia, China, Cipru, Finlanda, Italia, Monaco, SUA, Țările de Jos 18 p, Japonia, Portugalia 15 p, Africa de Sud, Franța, Germania, Kazahstan, Kenya, Marea Britanie, Spania, Suedia, Taiwan 13 p, România, Ungaria 10 p.

Clasamentul provizoriu: Danemarca 44 p, Brazilia 42 p, Cipru 39 p, Franța 37 p,  China, Japonia, Monaco, SUA 36 p, Austria 35 p, Africa de Sud, Kenya, Marea Britanie, Spania, Taiwan 34 p, Germania, Kazahstan 31 p, Belgia, Finlanda, Italia 30 p, România 28 p, Portugalia 27 p, Țările de Jos 26 p.

Vinul acesta nu a creat mari dificultăți echipelor. Danemarca are un start fulminant și se instalează pe primul loc. România obține un rezultat bun, dar sunt destui alții care trec pe lângă noi. Suntem pe locul 21 sau, privind într-un mod mai optimist, pe locul 10.

Vin 3: Italia, Soave Classico, Domaine Gini, Garganega, 2020

Rezultate: Țările de Jos 20 p,  Australia, Austria, Franța, Luxemburg, Malaezia, Monaco, Portugalia, Suedia, Taiwan 3 p, Restul printre care și Danemarca, România 0 p.

Clasamentul provizoriu: Țările de Jos 46 p, Danemarca 44 p, Brazilia 42 p, Franța 40 p, Cipru, Monaco 39 p, Austria 38 p, Taiwan 37 p, China, Japonia, SUA 36 p, Africa de Sud, Kenya, Marea Britanie, Spania 34 p, Germania, Kazahstan 31 p, Belgia, Finlanda, Italia, Portugalia 30 p, România 28 p,

Prima probă tare. Cu cel mai bun rezultat la această probă Țările de Jos se instalează în fruntea clasamentului trecând peste 21 de țări. Ai noștri indică (min.  8:00) Verdejo și, în acest fel, România rămâne cu punctajul obținut anterior.

Vin 4: Grecia, Peloponez, Crama Giannikos, Malagousia, 2021

Rezultate: Danemarca 8 p, Cipru, Elveția, Finlanda, Japonia, Kazahstan, Luxemburg, Malaysia, Marea Britanie, Moldova, Monaco, Spania, SUA, Suedia, Taiwan, Ungaria 3 p. Restul, printre care și România, 0 p.

Clasamentul provizoriu: Danemarca 52 p, Țările de Jos 46 p, Brazilia, Cipru, Monaco 42 p, Franța, Taiwan 40 p, Japonia, SUA 39 p, Austria 38 p, Marea Britanie, Spania 37 p, China 36 p, Africa de Sud, Kazahstan, Kenya 34 p, Finlanda 33 p, Germania 31 p, Belgia, Italia, Portugalia 30 p, România 28 p,

O altă probă tare. Danemarca obține cel mai bun punctaj la această probă și revine pe primul loc. Nici de această dată nu plusăm. Un vin total atipic, declara (min. 5:25) ulterior Horia Hasnaș, prin mineralitatea foarte ridicată. Un vin care a bulversat multe echipe.

Vin 5: Spania, Rueda, Bodegas Campo Elíseo, Verdejo, 2020

Rezultate: Germania 11 p, Africa de Sud, Belgia, Coreea de Sud, Franța, Italia, Kazahstan, Marea Britanie, SUA, Țările de Jos, Ungaria 3 p. Restul, printre care și România, o puncte.

Clasamentul provizoriu: Danemarca 52 p, Țările de Jos 49 p, Franța 43 p, Brazilia, Cipru, Germania, Monaco, SUA 42 p, Marea Britanie, Taiwan 40 p, Japonia 39 p, Austria 38 p, Africa de Sud, Kazahstan, Spania 37 p, China 36 p, Kenya 34 p, Finlanda, Italia 33 p, Belgia 33 p, Portugalia 30 p, România 28 p

Și a treia probă a fost foarte dificilă. Germania obține cel mai bun punctaj care-i permite să se apropie de zona premianților. În rest, mici schimbări în clasament. Echipa noastră ratează și de această dată. Un Verdejo pe care ai noștri, constatând că este foarte baricat, au crezut că e Chardonnay, declara (min. 7:45) Valentin Ceafalău ulterior.

Echipa este încordată, dar nu se clatină. Iulia Scavo va declara ulterior: Pentru a menține mintea proaspătă, strategia noastră a fost să considerăm fiecare vin drept primul vin, lăsând deoparte rezultatele anterioare. Strategii de câștig grozave, România! Acest lucru este foarte contrar modului în care am fost antrenați și putem vedea cât de bine a funcționat! 

Vin 6: Franța, Châteauneuf-du-Pape, Château Beaurenard, Clairette 30% Roussanne 25%2 % Grenache Blanc 20%, 2016

Rezultate: România 16 p, Belgia, Danemarca 12 p, Germania 10 p, Kazahstan, Marea Britanie, Portugalia, Taiwan 8 p, Luxemburg 7 p, Africa de Sud, Australia, Austria, Brazilia, China, Cipru, Coreea de Sud, Elveția, Finlanda, Franța, Italia, Japonia, Moldova, Monaco, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria 5 p, Kenya 3 p.

Clasamentul provizoriu: Danemarca 64 p, Țările de Jos 54 p, Germania 52 p, Franța, Marea Britanie, Taiwan 48 p, Brazilia, Cipru, Monaco 47 p, Belgia, Kazahstan 45 p, Japonia, România 44 p, Austria 43 p, Spania, SUA 42 p, China 41 p, Africa de Sud 42 p, Finlanda, Italia, Portugalia 38 p

Parcă mai vine soarele și pe strada noastră. După o serie neagră de trei runde cu 0 p, România revine-n forță și obține cel mai bun punctaj la această probă. O foarte bună gură de oxigen pentru echipa noastră. Cu acest rezultat, ea urcă pe locul 13 (mai sus decât locul 17 declarat de către antrenorul Radu Rizescu ), sau optimist vorbind, pe locul 7. Danemarca își consolidează primul loc depărtându-se un pic de Țările de Jos, iar Germania urcă pe locul trei luând locul Franței care coboară de pe podium.

Vin 7: Franța, Saumur-Champigny, Clos Cristal, Cabernet Franc, 2018

Rezultate: Franța 20 p, Țările de Jos 19 p, România 15 p, Austria 10 p, SUA, Ungaria 8 p, Africa de Sud, Australia, Belgia, China, Danemarca, Finlanda, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, Suedia, Taiwan 5 p

Clasamentul provizoriu: Țările de Jos 73 p, Danemarca 69 p, Franța 68 p, România 59 p, Germania 57 p, Austria, Marea Britanie, Taiwan 53 p, Belgia, Brazilia, SUA 50 p, Taiwan 48 p, Africa de Sud, Cipru, Monaco, Spania 47 p, China 46, Kazahstan 45 p

Franța obține cel mai bun punctaj al rundei și revine pe locul 3, Țările de Jos este a doua performeră a rundei și cu punctajul obținut trece în fruntea clasamentului, depășind Danemarca. România punctează foarte bine și de această dată ajungând în imediata apropiere a podiumului.

Vin 8: Chile, Valea Apalta, Domaine Bournet-Lapostolle, Carmenère 64% Cabernet Sauvignon 21% Merlot 15%, 2020

Rezultate: Coreea de Sud 21 p, România 18 p, Spania 15 p, Italia, Țările de Jos 14 p, China, Portugalia 11 p, Elveția, Suedia, Ungaria 5 p, Africa de Sud, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Japonia, Macao, SUA 3 p, Australia, Cipru, Moldova, Monaco 2 p.

Clasamentul provizoriu: Țările de Jos 87 p, România 77 p, Danemarca 72 p, Franța 71 p, Spania 62 p, Germania 60 p, China, Italia 57 p, Austria, Belgia, Marea Britanie, SUA, Taiwan 53 p, Africa de Sud, Brazilia 50 p, Portugalia 49 p, Taiwan 48 p, Cipru, Monaco, Spania 47 p, Suedia 46 p, Kazahstan 45 p, Coreea de Sud 44 p.

Cu cele 14 p acumulate Țările de Jos își consolidează prima poziție. România punctează foarte bine, trece de Danemarca și Franța rămase fără aer pe acest final de concurs și urcă pe un neverosimil loc doi. Spania începe să emită pretenții ajungând pe locul cinci.

Vin 9 : SUA, Munții Santa Cruz, Podgoria Peter Martin Ray, Cabernet Sauvignon, 2018

Rezultate: Belgia, China 10 p, Luxemburg 7 p, Brazilia 5 p, Japonia, Kazahstan, Macao 3 p, restul, printre care și România, 0 p.

Clasamentul provizoriu: Țările de Jos 87 p, România 77 p, Danemarca 72 p, Franța 71 p, China 67 p,  Belgia 63 p, Spania 62 p, Germania 60 p, Italia 57 p, Brazilia 55 p, Austria, Marea Britanie, SUA, Taiwan 53 p, Africa de Sud 50 p, Portugalia 49 p, Kazahstan, Taiwan 48 p, Cipru, Monaco, Spania 47 p, Suedia 46 p, Coreea de Sud, Luxemburg 44 p.

O altă probă grea. La vârf, situația rămâne intactă având în vedere că primele 4 echipe nu punctează la această etapă. China se apropie de acest grup dând impresia că poate avea un cuvânt greu de spus pe final.

Vin 10: Portugalia, Valea Douro, Niepoort, Touriga Franca, Tinta Roriz, Rufete, Malvazia Preta, 2017

Rezultate: România 11 p, Africa de Sud 3 p, restul 0 puncte.

Clasamentul provizoriu: România 88 p, Țările de Jos 87 p, Franța 71 p, Danemarca 72 p, China 67 p,  Belgia 63 p, Spania 62 p, Germania 60 p, Italia 57 p, Brazilia 55 p, Africa de Sud, Austria, Marea Britanie, SUA, Taiwan 53 p, Portugalia 49 p, Kazahstan, Taiwan 48 p, Cipru, Monaco, Spania 47 p, Suedia 46 p, Coreea de Sud, Luxemburg 44 p.

Cu cele 11 puncte acumulate în această etapă dificilă România face un salt uriaș și trece pe primul loc devansând cu un punct echipa Țărilor de Jos. Diferența este infimă. Finalul se anunță dramatic. Oare vor avea ai noștri suflu să păstreze acest loc până la final?

Vin 11: Italia, Toscana, Monteverro, Cabernet Sauvignon 45 % Cabernet Franc 40% Merlot 10%, 2019

Rezultate: Macau 13 p, Coreea de Sud 10 p, Spania 8 p, Luxemburg 7 p, Kenya 5 p, Africa de Sud, Cipru, Danemarca, Portugalia, SUA 4 p, Kazahstan 3 p, Brazilia, Moldova, Țările de Jos 1 p, restul, printre care și România,0 p.

Clasamentul provizoriu: România, Țările de Jos 88 p, Danemarca 76 p, Franța 71 p, Spania 70 p, China 67 p,  Belgia 63 p, Germania 60 p, Africa de Sud, Italia, SUA 57 p, Brazilia 56 p, Coreea de Sud 54 p, Austria, Marea Britanie, Portugalia, Taiwan 53 p, Cipru, Kazahstan, Luxemburg 51 p, Kenya 50 p, Monaco, Spania 47 p, Suedia 46 p.

Țările de Jos obțin un punct mare cu care egalează echipa României și finala devine una electrizantă, inaccesibilă cardiacilor.

Vin 12: Franța, Banyuls, Les Clos de Paulilles, Grenache, 2015

Rezultate: Italia 23 p, Australia, Austria, China, Elveția, Japonia, Kazahstan, Luxemburg, Portugalia, România, Spania 20 p, Africa de Sud, Belgia, Brazilia, Coreea de Sud, Danemarca, Finlanda, Franța, Marea Britanie, SUA, Suedia, Taiwan, Țările de Jos, Ungaria 19 p, Macau 15 p, Albania, Moldova 5 p, restul 0 p.

Clasamentul final: România 108 p, Țările de Jos 107 p, Danemarca 95 p, Franța, Spania 90 p, China 87 p, Belgia 82 p, Italia 80 p, Africa de Sud, SUA 76 p, Brazilia 75 p, Austria, Coreea de Sud, Japonia, Portugalia 73 p, Marea Britanie, Taiwan 72 p, Kazahstan, Luxemburg 71 p, Suedia, Ungaria 65 p, Finlanda 62 p, Australia 61 p, Elveția 57 p, Germania 60 p, Elveția 57 p.

Ultima probă a generat un consum psihic enorm din partea fiecărui membru al echipei. Iulia Scavo a fost un fel de Mbappé, un fel de Maradona, declara (min. 10.00)  Valentin Ceafalău. S-a concentrat și a spus: – Eu știu vinul ăsta. Experiența ei în vinuri fortifiate, în general, și vinuri Porto, în special (pentru cei care nu știu, Iulia Scavo este Master of Port) și-a spus cuvântul. Ceilalți membri ai echipei au venit cu detaliile (aciditate, mineralitate, macerație) reușind să ducă acel vin până la nivel de subregiune. Țările de Jos au optat pentru AOC Maury, iar România pentru AOC Banyuls și, în acest fel, au tras cartea câștigătoare. Cu această opțiune România trece pe primul loc devansând Țările de Jos și devine campioană mondială. Podiumul este completat de Danemarca cu 95 p, iar Franța este în apropiere, pe locul 4, cu 90 p.

Așa s-a scris istoria acestei ediții.

Foto credit: Iulia Scavo

„Rareori am văzut o finală atât de strânsă, la o diferență de un punct!” recunoaște Philippe De Cantenac, fondatorul campionatului.

Campionatul mondial de degustare la orb este organizat de Revue du vin de France, sub supravegherea lui Philippe de Cantenac și în parteneriat cu Château Sainte Roseline, Château Capet Guiller, Château Dauzac, Valade & Transandine, Cave de Tain, Spiegelau, JuraFlore Fort des Rousses, Domaine Laroche, Vignobles Edonis, Wineandco.com, Domaine de Sainte-Marie, Châteauneuf-du-Pape.

Creată în 1927, Revue du vin de France este prima revistă europeană de referință pentru iubitorii de vin și suportul cheie pentru toți pasionații de vin în căutare constantă de informații și îndrumări pentru a alege cele mai bune vinuri, de la cele mai mari recolte până la noi descoperiri. Revue du vin de France are 200.000 de cititori și 400.000 de vizitatori unici pe site pe lună, cititori fideli, toți entuziaști, amatori și profesioniști care au încredere în Revue în fiecare lună.

Am primit recent o propunere de a organiza o degustare de spumante și cu consumatorii obișnuiți, adică cei care scot banii din buzunar, din cont, pentru a cumpăra un spumant românesc. Ideea unei astfel de acțiuni am avut-o încă din 2020, dar au fost câteva impedimente care m-au împiedicat s-o implementez până acum. Asta nu înseamnă că am renunțat la ea. Cel mai probabil, o astfel de degustare nu va fi făcută în paralel cu cea oficială, cu specialiștii, pentru că îmi încarcă activitatea peste măsură într-un timp extrem de scurt. Mă gândesc că ar putea fi organizată într-o altă zi, poate fi și-ntr-o altă locație. Toate au un cost și nu vreau să încarc foarte mult factura evenimentului.

O altă variantă la care mă gândesc de ceva timp este de a organiza un… festival al vinurilor efervescente românești și, de ce nu, un festival internațional (o balcaniadă, pentru început) al vinurilor spumante. În acest fel, producătorii români ar vedea, pe de-o parte, care este reacția consumatorului român și, pe de altă parte, ar vedea unde se poziționează raportat la producătorii din Balcani. Am vorbit deja cu o parte din producătorii din marea majoritate a țărilor balcanice, au fost foarte deschiși (ca să nu zic chiar entuziaști) față de o astfel de inițiativă și nu mai rămâne decât să fie transpusă în practică. Nu am o experiență în organizarea unui eveniment de o asemenea amploare, dar… în toate este un început.

În același timp, lansez o altă inițiativă la care m-am gândit tot de prin 2020. Să organizez o degustare în același format, cu spumantele din același lot, pe aceeași fișă de jurizare, dar având jurați oenologii de la fiecare producător de spumante. Rezultatele nu trebuie să fie publice decât dacă se hotărăște în unanimitate asta. Scopul acestei degustări este de a vedea fiecare oenolog ce este apreciat și ce nu de către colegii din domeniu. Nu va fi un loc de înțepături, ci de a face un schimb de opinii, de experiență, între voi, ca profesioniști, așa cum se face de ani buni în țările cu tradiție. Nu contează cât de mare sau de mic este producătorul, ci contează ce idei constructive se pot aduce acestui segment de industrie astfel încât calitatea spumantelor să crească mult mai repede decât până acum.

De asemenea, într-o astfel de atmosferă s-ar putea pune bazele unei (noi) asociații a producătorilor de vinuri spumante. Da, știu că mai există una, dar impresia mea este că ea funcționează doar pe hârtie. Eu mă gândesc că astfel de asociere trebuie să aibă o listă de obiective clare, pe termen scurt, mediu și lung, astfel încât vinul spumant românesc să iasă din situația existentă și să fie mai… efervescent.

Aștept opinii nu doar de la oenologii de vinuri spumante, ci de la oricine care iubește și-i pasă de vinul spumant românesc.

Am promis că, după publicarea rezultatelor de la a IV-a ediție a Concursului de Vinuri Spumante Românești, voi veni cu comentarii și concluzii pe marginea acestui concurs.

1. Plecăm de la câteva date statistice. În România, la nivelul anului 2022, sunt 29 de comercianți de spumante care produc 115 mărci de spumante: 62 obținute prin metoda tradițională, 43 prin metoda Charmat, 7 prin metoda ancestrală și 3 sunt spumante nefiltrate. Dintre aceștia, unul produce spumante din struguri importați (Beciul Domnesc), doi (Alira, Gramma) vând spumante produse de alți producători români (etichetă privată), iar ceilalți produc din proprii struguri.
2. La concurs au participat 16 comercianți de spumante: Alira (Winero Crama), Avincis (Avincis Vinuri), Budureasca (Viile Budureasca), Casa de Spumante Carastelec (Vinum Partium), Casa de Vinuri Cotnari și Cotnari (Cramele Cotnari), Crama Gîrboiu (Mera Com International), Crama Hermeziu (Agro Industrial Ceres), Crama Știrbey (Agricola Știrbey), Cramele Recaș (Cramele Recaș Group), Domeniile Bohotin, Domeniile Panciu (Natura), Familia Darabont (Sadelli Prodcom), Podgoria Silvania, Villa Vinea (Castel Vinum), Zarea. Ar mai fi dorit să participe și alți producători, dar fie au terminat stocul de spumante, fie au rămas cu foarte puține, fie că pregăteau un lot nou de îmbuteliere.
3. În concurs au fost înscrise 42 spumante, din care 29 albe, 12 rosé și 1 roșu. Au fost 28 de spumante obținute prin metoda tradițională, 13 prin metoda Charmat și unul prin metoda ancestrală.
4. Jurizarea s-a făcut sincron la București, respectiv Iași. În ambele locuri juriul a fost format din 5 doamne și 5 domni. Pentru cei atenți și la alte detalii, am avut (și în acest an) un reprezentant al minorității maghiare (sic!). Din juriu au făcut parte persoane cu mare experiență în jurizare internațională, dar am introdus (ca la fiecare ediție) și câțiva jurați noi. Oricum, dacă au acordat note extreme (în plus sau minus) au fost eliminate înainte de calcularea mediei finale. Din fericire, și la această ediție am câștigat câțiva titulari pentru edițiile viitoare. Selecția continuă oricum. Concursul acesta este permis oricui pe principiul că în ranița oricărui soldat este bastonul de mareșal. Am avut și un jurat străin, doamna Anne-Wies van Oosten, blogger de vin și gastronomie din Olanda.
5. A fost și o jurizare paralelă, la Nisa, dar în afara concursului deoarece au fost doar spumante rosé, iar numărul de jurați a fost foarte redus. Și acolo a fost un echilibru perfect masculin-feminin. Am apreciat foarte mult acest panel de degustare mai ales că a fost format din oameni cu greutate, care au o experiență foarte mare în degustarea de vinuri spumante, în general, și de șampanii, în special.
6. În mod normal, nu admit ca jurat oameni care să provină de la cramele reprezentate în concurs. Anul acesta am făcut o excepție cu Betty Darabont care a avut o singură probă în concurs și care și-a manifestat dorința de a juriza argumentând cu pregătirea ei în acest segment de activitate, dar și vrând să simtă pulsul spumantelor românești. Nu s-a pus problema să-și favorizeze proba, iar dacă este cineva curios, ca să vă convingeți, pot face public, cu acordul ei, punctajul pe care l-a acordat propriei probe. Oricum, dacă era o nota extremă se elimina.
7. Fișa de jurizare a fost exact aceeași folosită la ediția anterioară, dar în format electronic. Am primit câteva sugestii de îmbunătățire a ei și, garantat, la ediția viitoare vor fi implementate.
8. De organizarea concursului la Iași s-a ocupat în principal doamna Cintia Colibaba, iar secund i-a fost Mihai Focea. Organizarea a fost impecabilă, doamna Colibaba muncind și duminica pentru pregătirea acestui eveniment. Cum unele probe nu au ajuns în timp util, dânsa a cumpărat probele lipsă de la niște baruri de vin și a rezolvat problema. Ca să nu mai spun de mediatizarea evenimentului. În ultima clipă a apărut o problemă pe care Mihai Focea a rezolvat-o într-un timp incredibil de scurt. Nu am cuvinte suficiente să le mulțumesc pentru efortul depus.
9. Unul din partenerii acestui eveniment a fost Chef & Sommelier care a pus la dispoziție paharele tip Reveal’Up Soft 30 cl fiind deja în standardul de jurizare la acest concurs.
10. Comisia de la București a jurizat la restaurantul Aria TNB. Eu sunt o persoană cam pretențioasă când vine vorba de loc de degustare spumante, dar aici am găsit condițiile pe care le doream și ceva pe de-asupra. La Iași, concursul s-a desfășurat tot în laboratorul de oenologie (nu de oncologie, cum spunea un curier care trebuia să aducă niște vinuri acolo) din cadrul USV Iași, ca la ediția precedentă.
11. Celor din comisia de la București am încercat să le fac o surpriză plăcută mergând cu ei la Muzeul Recordurilor unde amfitrion a fost Victor Bota. Îi sunt recunoscător pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi și pentru modul cum a prezentat exponatele. Din reacțiile invitaților am înțeles că au fost impresionați.
12. Și-acum să vorbim despre vinuri. Analizând situația spumantelor de la noi în acest an mi-am dat seama că sunt producători care au vrut să ridice stacheta, lucru care m-a bucurat. Budureasca a scos un nou spumant (Classic blanc noir), Casa de Spumante Carastelec a lansat recent spumantul 773, Casa de Vinuri Cotnari a lansat gama Millesime (Grasă de Cotnari și Frâncușă cu o maturare de 4 ani, respectiv 5 ani), Crama Gîrboiu a început să facă spumantele în propria cramă, cei de la Hermeziu au scos acel C’est Soir rosé, Domeniile Panciu au lansat cele 4 spumante din gama Gran Riserva maturate 6 ani, Familia Darabont a intrat pe piață cu un spumant Charmat, iar cei de la Podgoria Silvania au făcut niște schimbări în vinificație care dădeau speranțe pentru o renaștere gen Phoenix. Dar proba adevărului este atunci când aceste spumante sunt aruncate în luptă, adică în concurs. Iar rezultatele sunt cele care au fost publicate.

13. Au fost destule surprize și, la un moment dat, mi-am pus problema dacă nu cumva am greșit pe undeva. Am dezbătut acest subiect cu câteva persoane de specialitate care mi-au spus să nu fiu mai catolic decât Papa și să admit că astea au fost probele și astea au fost rezultatele. De asemenea, având în vedere că jurații au fost din România (cu o excepție), trebuie să admit faptul că rezultatele reflectă punctul de vedere al pieței românești. Oricum, sunt atent la impresiile care au ajuns la mine pe canale directe sau indirecte și voi încerca să țin cont de ele.
14. Indiferent de rezultatele punctuale, consider că vinul spumant românesc este mult mai bine mediatizat, iar acest lucru mă bucură foarte mult. Nu mă refer doar pe plan intern, dar și pe plan extern. Dorința mea este ca să continui periplul și în alte țări astfel încât să nu mai aud remarci de genul: se face vin spumant și-n România?
15. Producătorii români de spumante au progresat, dar progresul nu este așa de mare încât să ajungem în topul mondial al calității. Am cunoștință de un singur producător de spumante metoda tradițională (Casa de Spumante Carastelec) care a apelat la un specialist din Champagne pentru a îmbunătăți procesul de fabricație și, implicit, a crește nivelul de calitate al spumantelor.
16. În continuare sunt producători care îmbuteliază spumantele în sticle albe, ignorând riscul apariției gustului de lumină. OK, și Ruinart pune spumantul propriu în sticle albe, dar acestea sunt acoperite imediat de un ambalaj corespunzător pentru o cât mai bună protecție. Aflu că unii producători nici măcar nu știau de acest defect al vinurilor spumante și acum probabil se miră de rezultatele de la concurs.
17. Am mai spus și-n trecut, o să mai spun și-acum. Nu are sens să scoateți spumant obținut prin metoda tradițională dacă durata de maturare este de doar un an, un an și-un pic. Obțineți spumante care seamănă cu cele Charmat, dar la costuri mai mari decât cele Charmat. Pe de altă parte, impresia mea este că unii care obțin spumante prin metoda Charmat folosesc levuri care să dea impresia de autoliză, caracteristică metodei tradiționale. Parcă nu mi se pare în regulă din punct de vedere etic. Dacă-i Charmat lăsați să iasă în evidență prospețimea, fructozitatea, și veți imprima o notă puternică de autenticitate.
18. Cineva remarca recent că o durată lungă de maturare pe levuri nu este o garanție a obținerii unui spumant de calitate. Avem astfel de exemple care nu au ieșit în evidență la concurs. În altă ordine de idei, nu este obligatoriu ca un spumant obținut prin metoda tradițională să aibă neapărat nota de autoliză pentru a fi considerat un spumant de calitate.
19. Înțeleg că Chardonnay și Pinot noir sunt soiurile definitorii pentru regiunea Champagne, dar trebuie să țineți cont de faptul că sunt diferențe notabile pedoclimatice între Champagne și țara noastră. În consecință, recomand producătorilor noștri să încerce și alte soiuri pentru a obține spumante de calitate. Dacă admiteți sugestiile mele, eu aș încerca Iordana (alb) și Băbeasca neagră (rose). Feteasca regală aș folosi-o în cupaj cu alte soiuri. Asta nu exclude să experimentați și alte soiuri.
20. Ca să obțineți un spumant de calitate trebuie să obțineți un vin bază de calitate. Se pare că acest lucru pe care eu îl consider banal nu este conștientizat de către toți producătorii. Degeaba modernizezi crama la un standard foarte ridicat, faci o vinificație ca la carte, dacă nu atingeți acest obiectiv. Iar ca să faci un vin bază de calitate trebuie să ai o calitate ridicată a strugurilor în vie. Selecția strugurilor trebuie să fie draconică.
21. Și ajungem la un subiect despre care am dezbătut (și mai serios, și mai ironic) cu Frank Gregor Schmidt, iar recent Iulia Scavo a pus degetul pe rană: caietele de sarcini pentru spumante. Cât timp nu vom avea caiete de sarcini distincte pentru vinuri spumante nu putem transmite seriozitate nici pe plan intern și cu-atât mai puțin pe plan extern. Iar caietele de sarcini trebuie curățate de balast și de perlele care încă mai există în conținutul lor. De asemenea, este inadmisibil să citești pe etichetă că există DOC-CMD. Sugerez celor care au întocmit aceste caiete de sarcini să le compare cu cele din Franța, Itralia și Spania și să identifice acele caracteristici care pot face diferența în vie.
22. La modul general aș vrea să transmit producătorilor că dacă au obținut cândva și undeva un loc remarcabil, o medalie de valoare la un concurs, asta nu este o garanție că la concursurile viitoare este obligatoriu ca spumantele respective să obțină aceleași rezultate. Cu câțiva ani în urmă i-am spus unui oenolog că spumantul dintr-un an nu mai este la nivelul calitativ al celui dintr-un an anterior, iar acesta mi-a replicat că un an viticol nu se aseamănă cu altul. De acord, dar în unele cazuri am constatat diferențe foarte mari. Chiar zilele acestea am desfăcut un spumant care a ocupat locul 1 la o ediție anterioară și care acum era… banal. Dacă vă culcați pe-o ureche vin din urmă niște pui de tigri și vă fac franjuri.
23. Un aspect poate mai puțin important dar care ține de imagine. Aveți în portofoliu mai multe game de spumante. OK, foarte frumos. Probabil vreți să acoperiți toate nevoile consumatorului român. Încercați să dați un nume al gamei, un nume al produsului respectiv astfel încât el să fie bine identificat de către consumator. Brut rosé (am luat doar ca exemplu) nu este o denumire comercială, ci sunt două caracteristici ale acelui spumant. Pinot noir nu este o denumire comercială, ci este soiul din care s-a obținut acel spumant.
24. Denumirea de vin spumant este una generică. Am putea avea și noi o denumire protejată cum este șampania, cava, sekt șamd DACĂ VREȚI. Pentru asta ar trebui o asociere a producătorilor de spumante. Pentru asta va trebui să lăsați deoparte orgoliile de mare și tare producător și să scoateți în evidență ȚARA. Dacă ieși la extern cu numele tău de producător șansele de a fi bine identificat și reținut în memoria colectivă este foarte mică, dar ca țară șansele sunt mult mai mari. Bine, pentru asta trebuie pompați niște bani în imaginea ca țară și… trebuie să creșteți nivelul de calitate al spumantelor produse.

Și, uite-așa, am ajuns din nou la bază. La vinul bază și la vinul spumant de calitate. Dar asta nu o pot face eu, ci voi cei care lucrați în vie și-n cramă. Vă doresc succes și să ne vedem la anul cu produse și mai bune.

La final, vreau să aduc mulțumiri partenerilor mei de la Syngenta și, mai ales, Da Bacco, cei care m-au susținut financiar ca să pot desfășura acest concurs în cele mai bune condiții. Somelierului Aurelian Luca și specialistului IT Mihai Manolache le mulțumesc pentru tot sprijinul acordat la ediția din acest an. Tuturor le sunt recunoscător.

• Exaltation stemglass profile, design & sold by Chef & Sommelier.

S-a născut pe 16 aprilie 1886 la Craiova. A urmat Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău pe care a absolvit-o în 1907. Doi ani mai târziu, la recomandarea lui Spiru Haret, este trimis la specializare  în Franța unde urmează cursurile Școlii Superioare de Agricultură de la Versailles şi efectuează studii de specializare la celebrele pepiniere Nomblot-Bruneau din Burg-la-Reine.

Revenind în țară, desfășoară activitate didactică în calitate de profesor de științe agricole la Școala Normală „Costache Negri” din Galați (1 aprilie 1911-1 septembrie 1918).

A publicat un ciclu de 4 articole în primul an de apariție al revistei „Viața Agricolă”.

În perioada 1 martie 1919-1 martie 1922 este profesor de viticultură la Școala Națională de Viticultură din Chișinău.

Urmează o perioadă didactică lungă (1 martie 1922-1948) în calitate de profesor de viticultură (1 martie 1922), conferențiar provizoriu (1 aprilie 1922) și conferențiar definitiv (1 martie 1926) la catedra de vinificație și oenologie din cadrul Școlii Superioare de Agricultură Herăstrău.

În perioada 1 aprilie 1922 – 26 octombrie 1926 ocupă funcțiile de inspector și apoi de inspector general al pepinierelor viticole ale statului și școlilor de viticultură.

Devine director și ulterior director general, în perioada 21 octombrie 1926-1 aprilie 1937, al serviciului viticulturii din Ministerul Agriculturii și Domeniilor în care este inclusă și perioada 1931-1932 când a fost secretar general al Ministerului Agriculturii și Domeniilor. În această calitate a depus o intensă activitate organizatorică  și a determinat apariția legislației pentru lupta contra extinderii în cultură a hibrizilor direct producători (Legea pentru apărarea viticulturii aprobată prin ÎDR nr. 575/26 martie 1936, delimitând arealele viticole, înființarea pepinierelor viticole, represiunea fraudelor în producerea și comercializarea băuturilor alcoolice.

A reprezentat România la toate manifestările OIV din perioada interbelică.

A înființat revista „România viticolă” pe care a condus-o în perioada 1936-1940.

În perioada 1937-1948 a fost șeful secției de viticultură și pomicultură din cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României. Este creatorul primelor colecții ampelografice din România (Școlii Superioare de Agricultură Herăstrău – 1925), Via Experimentală Pietroasa – 1928). Este creatorul primelor stațiuni viticole experimentale din România (1936 – Drăgășani și Odobești, 1943 – Murfatlar, 1944 – Crăciunelu).

După pensionare lucrează în calitate de cercetător științific al Academiei Române (1950-1955).

Este autorul a peste 400 de lucrări (monografii, tratate, cursuri, referate științifice, broșuri și articole de popularizare). Pentru întreaga activitate desfășurată este considerat părintele viticulturii românești moderne.

Membru de onoare al ASAS (1969) și membru corespondent al AIVV. Distins cu titluri, ordine și medalii românești (Avântul Țării, ordinul „Steaua României” în gradul de cavaler, cu spade, ordinul „Virtutea Militară” cu panglică, Crucea de Război cu baretele Dobrogea, București, Ardeal, ordinul „Coroana României” în gradul de ofițer, Ordinul Muncii, profesor emerit) și străine.

A murit la data de 20 august 1978.

Bibliografie

*** Școala Superioară de Agricultură Herăstrău-București, Institutul de Arte Grafice Bucovina, I. E. Torouțiu, București, 1928

Nicolae Ștefan și colaboratorii, Cartea de aur a slujitorilor horticulturii românești, Editura Agricola, București, 2013, p. 646-647

BibliotecaJudețeană „V.A. Urechia” Galați

29 ianuarie 2021, Tiberiu Onuțu

Printre terenurile obținute de familia mea în urma retrocedărilor au fost și niște plantații cu viță-de-vie. Mi-aduc aminte că doi ani am băgat bani în neștire pentru a aduce viile la standardul de calitate impus de tatăl meu. Evident, am făcut struguri foarte frumoși, de calitate. Și s-a dus vorba.

Pe vremea aia, până în 2000, Guy avea un parteneriat cu Dionysos. Primul adusese în curtea societății utilaje moderne de vinificație și de păstrare a vinului pe care le foloseau în comun, în loc de chirie. La un moment dat, doi oameni ne inspectau via: Constantin Ivănescu, directorul Dionysos, și Guy Tyrel de Poix, proprietarul recent înființatei SERVE. Ultimul, încântat de modul cum era îngrijită, a zis că vrea să discute cu proprietarul. Și, uite-așa, ne-am trezit cu cei doi acasă, ultimul propunându-ne să ne cumpere strugurii în toamnă. Cum nu stăteam prea bine atunci la capitolul butoaie, propunerea a fost acceptată rapid. Așa a început colaborarea cu Guy.

Toamna, ne-a pus la dispoziție cu prioritate un mijloc de transport al strugurilor. Am pus strict Merlot așa cum a fost înțelegerea. Totuși, separat, am pus și o cantitate mică de Alicante Bouschet. Am zis, dacă-i vrea, bine, dacă nu, îi luăm acasă, că nu-i nicio problemă. Dar Guy a făcut ochii mari ca cepele și i-a zis tatălui meu, cu accentul lui francez: domnu Onuțú, iau toți strugurii de la dvs!

Și colaborarea asta a durat până în 2000 când, din motive politice și nu numai, societatea Dionysos a mers din rău în mai rău până a ajuns în faliment. Guy a reușit, numai el știe cum, să stea oarecum departe de luptele intestine din cadrul societății.

În acel an, Guy a cumpărat un teren care a aparținut fostei mine Ceptura și s-a mutat din incinta societății Dionysos în curtea proprie. Între timp, SERVE cumpărase suprafețe cu vie, făcuse replantări și nu prea mai avea nevoie de struguri de la alții. Deși colaborarea a încetat, noi am rămas în relații foarte bune. Nu de puține ori trecea pe la noi, pe-acasă, atunci când se întorcea de pe deal. Foarte rar rămânea la noi, masă, dar discuțiile cu o țuică-n față nu au fost chiar rare. Eram destul de surprins de această plăcere a lui știind că-i francez. Odată, când a rămas la masă l-am întrebat: – Guy, bei o țuică la început, ca românii, sau bei la sfârșit, ca francezii? El, cu tonul care-l caracteriza, îmi zice: – Tiberiú, beau o țuică la început, ca românii, și una la sfârșit, ca francezii!

Și dacă mai spun că a fost prezent și la nunta mea… cred că am spus destul.

Anul 2009 a fost un an complex pentru el. A oficializat prin căsătorie o relație de lungă durată. În schimb, finalul de an i-a adus o veste proastă. Fusese diagnosticat cu cancer. N-am deschis niciodată subiectul, dar eram oarecum la curent cu starea lui. Cu 10 ani în urmă, am fost sunat de cineva care mi-a zis că Guy a murit. Nu-mi venea să cred.

În urma lui rămân faptele lui, realizările lui. Care nu-s deloc puține. A avut un curaj nebunesc de a investi pe o piață nepregătită. A avut realizări-pionierat cu care a tras piața după el. A scos din anonimat (e-adevărat, nu singur) Feteasca neagră. A pregătit oameni de vânzări după standarde care nu existau atunci la noi. Și toate astea până pe 29 ianuarie 2011.

Mulțumim Guy! Mulțumesc Guy!

2 ianuarie 2020, Onuțu Tiberiu

Crăciunul mic = Sărbătoare de înnoire a timpului la 1 ianuarie, sinonimă cu Anul Nou.

Dorind să elimine obiceiurile precreștine practicate la Calendele lui ianuarie, biserica a mutat, la începutul mileniului I d.H., Anul Nou de pe data de 1 ianuarie la 25 decembrie, când se celebra Nașterea Domnului, sărbătoare mutată și ea de la 6 ianuarie (Boboteaza). Contopirea celor 3 sărbători, una creștină (Nașterea lui Iisus) și două precreștine (nașterea zeului Mithra și Anul Nou) în ziua numită Crăciun, a determinat în sud-estul Europei o amestecare a practicilor noi cu cele vechi, care au dat multă bătaie de cap etnologilor. Creștinii au sărbătorit pe 25 decembrie Anul Nou împreună cu Nașterea Domnului mai mult de un mileniu: la Roma până în secolul al XII-lea, în Franța până în 1564, în Rusia până la reforma calendarului din 1699 a lui Petru cel Mare, în Țările Române până la sfârșitul secolului al XIX-lea.. În ziua de 1 ianuarie, rămasă fără sărbătoare, biserica a pus o sărbătoare creștină, Sfântul Vasile cel Mare. După readucerea Anului Nou de la 25 decembrie la 1 ianuarie, românii din Transilvania și Banat l-au numit Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului.

Se obișnuiește ca, în prima zi a anului, fetele nemăritate să împletească crenguțe de măr de care atârnă busuioc, o batistă, o pară argintată, un șir de mărgele și un inel. Mai apoi, fetele ascund crenguțele pe afara. Dacă împletiturile vor fi acoperite a doua zi cu brumă înseamnă că se vor căsători cu un om bogat. În caz contrar, acestea se vor căsători cu un bărbat sărac.

Tot în această zi femeile nemăritate merg în grajd sau în cocină și lovesc vacile sau porcii cu piciorul spunand “anul acesta” sau “anul viitor”. Dacă animalul guiță la prima strigare, fata se va căsători în următoarele luni. În caz contrar, fata se va mărita peste un an sau doi.

Prima persoană care trebuie să intre în casa trebuie sa fie neaparat barbat. In caz contrar, anul va fi sarac.

De asemenea, se spune ca în această zi este bine să verși vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri și să dai de pomană oamenilor săraci pentru a avea noroc intregul an. Același lucru este valabil și în cazul în care îți țiuie urechea stângă (sic!).

Persoanele care se spală pe față în această zi, iar mai apoi se sterg cu un prosop în care este pus un ban de aur sau de argint, vor fi curate și sănătoase tot anul.

 

Mai mult, dacă în această zi o persoană doarme mai mult decât în mod normal, aceasta va fi leneșă întregul an.

Sursa: Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an – Dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997, p. 54

Sfantul Vasile – Datini si obiceiuri

Interesul pentru vinuri spumante, în general, și pentru cele românești, în special, este pe o pantă ascendentă. Concursul pe care-l organizez vine în întâmpinarea consumatorilor, fiind o bună ocazie de a vedea cum se prezintă ele înaintea sărbătorilor de iarnă.

Înainte de a prezenta rezultatele finale trebuie să spun că formatul acestei ediții a suferit schimbări majore. La finalul celei de-a doua ediții mi-am dorit să invit, pe lângă jurații români, și un grup de jurați străini. Mai concret, am vrut să fac o echipă de jurați francezi ca să văd cum percep ei vinurile spumante românești. În consecință, am colaborat intens cu persoana cea mai potrivită pentru transpunerea în realitate a acestui proiect: Iulia Scavo.

Evident, o nebunie de acest gen implică niște costuri cu mult mai mari decât cele de la edițiile anterioare. Asta înseamnă că proiectul nu se putea realiza fără sprijinul unor sponsori. Am fost încântat să descopăr oameni minunați care au apreciat acest proiect și care și-au arătat disponibilitatea de a-l susține (chiar și parțial).

Începutul acestui an a bulversat tot mapamondul, deci și lumea vinului. Multe evenimente mari, recunoscute, au fost anulate. La noi, domeniul horeca a fost lovit din plin de efectele restricțiilor impuse de autorități. Șocul a lovit în plin și producătorii și pe cei care lucrează în celelalte sectoare conexe.

Optimist din fire, am gândit că, dacă respectăm normele de protecție sanitară impuse de autorități, vom putea reveni la normal cel târziu la mijlocul verii. IWCB Vinarium mi-a confirmat că se poate.

Intrasem în febra pregătirilor, dar de la începutul lunii octombrie au început îngrijorările. Într-o primă fază mi-am pus problema dacă aș mai putea aduce jurați străini la București? Apoi, voi putea găsi eu locul adecvat pentru desfășurarea acestei ediții? Într-un final, aș mai putea desfășura această ediție?

O parte din sponsorii care și-au arătat susținerea în faza inițială au fost nevoiți să renunțe. Criza i-a afectat mai mult decât s-au gândit inițial. I-am înțeles perfect. Cei mai mulți și-au arătat disponibilitatea pentru anul viitor. Într-un final am primit susținerea de la câteva entități care merită menționate.

Primul sponsor care a făcut pasul a fost Chef&Sommelier. Prin omul de legătură, Iulia Scavo, brand ambasadorul acestei companii, am primit susținerea necesară în forma pe care mi-am dorit-o. Un set complet de pahare de o calitate cu totul deosebită, Reveal’Up 30 cl, despre care Iulia Scavo a și scris recent. De precizat că, atât la București, cât și la Nisa, degustarea și jurizarea probelor s-a făcut folosind acest tip de pahar. Nu doar atât. Oamenii de la această companie au dat dovadă de o deschidere extraordinar de mare față de nevoile mele pentru acest concurs. Și nu pot să nu amintesc de doamna Cristina Soares de Carvalho, Food Service Communications Manager al acestei companii, care a fost puntea de legătură în rezolvarea tuturor solicitărilor pe care le-am avut la această companie. Îi mulțumesc din toată inima.

Pe domnul Sergiu Taran de la Tehno Art Inox l-am cunoscut în februarie, pe Facebook. În martie m-a ajutat cu traducerea unor texte din limba rusă veche (și ce traducere… Jos pălăria!). Am mai discutat de una-alta sporadic. În octombrie l-am întrebat într-o doară dacă ar dori să sponsorize acest concurs. A fost de acord fără să clipească. Nu, nu este proprietarul sau managerul general al firmei Tehno Art Inox, dar mi-a promis că va convinge pe cei în drept să mă susțină. Și s-a ținut de cuvânt. Să nu uit. De când ne-am cunoscut nu ne-am văzut niciodată!!! Toată colaborarea noastră se bazează strict pe comunicarea prin telefon, Facebook, WhatsApp. Dar după cum vedeți, asta nu ne-a împiedicat să avem o foarte bună colaborare.

La amploarea acestei ediții nu era suficientă această sponsorizare. În consecință, am sondat în continuare. Cu domnul Mihai Fudulache de la firma Da Bacco nu mă cunosc decât atât cât am putut interacționa pe Facebook. Și nu întotdeauna am împărtășit aceleași puncte de vedere. L-am sunat într-o zi și l-am întrebat dacă ar dori să sponsorize acest concurs. Mi-a dat un răspuns care m-a lăsat mască: pentru vinul românesc oricând și oricât!!! Atenție, nu ne-am văzut niciodată, nu ne-am cunoscut personal. Mai este ceva de zis?

Văzându-mă asigurat din punct de vedere financiar am continuat demersurile mele pentru organizarea concursului. Discutând îndelung cu Iulia Scavo am ajuns la concluzia că aducerea unor jurați francezi la București ar fi implicat niște riscuri pentru ei. Mai mult decât atât, la întoarcerea în Franța, aceștia ar fi fost nevoiți să stea două săptămâni în carantină. Ori, acest lucru i-ar fi afectat profesional foarte mult. În consecință, Iulia Scavo a venit cu propunerea de a organiza o comisie de jurizare la Nisa. De ce nu? Și pregătirile s-au desfășurat într-un ritm alert. A întocmit lista cu posibilii jurați (care să aibă competențe pe zona asta de vinuri spumante), a verificat disponibilitatea acestora pentru data inițială (23 noiembrie), apoi pentru data finală (30 noiembrie, ziceam noi), restaurantul unde urma să se desfășoare concursul… Și multe altele.

La București, evoluția pandemiei m-a determinat să caut soluții și pentru planurile B și C. Răspunsurile clasice erau: – Noi suntem onorați să găzduim un astfel de eveniment, dar nu vrem să avem probleme cu autoritățile. În consecință, soluțiile de rezervă (Snagov, Dealu Mare, Brașov, Mediaș) prindeau contur. Ba am primit o invitație chiar de la Jidvei. Din păcate, am fost nevoit să refuz deoarece nu vreau să planeze asupra concursului nici cea mai mică suspiciune legată de corectitudinea desfășurării lui.

Pe lista mea de jurați din acest an era și doamna Cintia Colibaba, cadru didactic la USAMV Iași. Cu delicatețea care o caracterizează mi-a spus că are destule rețineri de a veni la București în contextul epidemiologic dat. I-am respectat decizia. Dar dânsa m-a întrebat dacă sunt de acord să trimit probe la Iași pentru a juriza în cadrul facultății. Că probele ar putea fi jurizate cu domnul profesor Valeriu V. Cotea, ambii participând la câteva concursuri internaționale. De ce nu? În consecință, așa a apărut ideea de a juriza în 3 locuri. Și dacă în două locuri se numește duplex, în 3 locuri i-am zis… triplex!!! O sticlă de spumant poate asigura degustarea pentru mai mult de doi jurați. În consecință, am aruncat lasoul și i-am prins pe Traian Petrea, inspector viticol la ONVPV, Mihai Focea, oenologul cramei Gramma, doctorand pe temă de vinuri spumante, și Gabriel Stoica, oenologul Cramei Hermeziu. Cum crama nu a avut vinuri spumante în concurs nici eu nu am avut vreo reținere să-l invit.

Găsirea locului de desfășurare mi-a dat foarte multe dureri de cap. Dacă până în septembrie eram oarecum sigur că voi organiza concursul tot la GastroLab, pandemia a schimbat datele problemei. Trei săptămâni am alergat prin București și împrejurimi pentru a găsi locul potrivit. Aveam două pretenții mari: să pot asigura distanța adecvată între mese în contextul dat și să am asigurată o iluminare naturală cât mai generoasă. Am găsit doar 4 locuri cu iluminare anturală la nivelul pretențiilor mele, dar nu și cealaltă condiție. Într-un final, la recomandarea unui prieten (Virgil Dumitrașcu), am ajuns la localul #aici.

Când am ajuns în local am avut o reacție de uimire. Lumină naturală pe o lungime de vreo 20 m și din față și… de sus!!! Peeerfect, am zis în sinea mea. Urma să stabilim condițiile de desfășurare a concursului și condițiile financiare. Am avut norocul și plăcerea de a discuta chiar cu patronul, iar când am ajuns la parte financiară a zis din start un nu hotărât!!! – Dacă un singur om din cei prezenți la eveniment îmi va deveni client eu sunt foarte mulțumit!!! Am rămas mască. Totul a durat aproximativ 10 minute. Nu-l cunosc pe patron. Nici acum nu-i știu numele. Când am întrebat, totuși, pe doamna administrator cum îl cheamă mi-a spus că este suficient dacă menționez localul!!!

În principiu, data finală a desfășurării concursului era 30 noiembrie, dar… a intervenit o schimbare majoră. Când mi-era lumea mai dragă, pe 28 octombrie citesc anunțul președintelui Franței, Emanuel Macron: universitățile, barurile și restaurantele se închid. Deci, era o probabilitate foarte mică de a se mai desfășura sesiunea de la Nisa. Am avut discuții lungi cu Iulia pe acest subiect și, la un moment dat, salvarea vine de la un producător de vinuri care s-a oferit să găzduiască evenimentul!!! Ar fi refuzat careva oferta? În consecință, evenimentul a fost găzduit în somptuosul  Château de Bellet.

Între timp, am fost nevoit să amân concursul cu două săptămâni. O bună ocazie pentru unii producători care au avut degorjări mai târzii sau alte activități în cramă să poată înscrie în ultima clipă probele lor în concurs.

Lista de jurați era stabilită de ceva timp și, cu două excepții, toți au confirmat prezența. Evident, mi-am luat și măsuri de siguranță astfel încât, în cazul în care titularii nu pot veni să pot aduce… supleanți. Dar ce te faci când la ora 23.00, cu 10 ore înainte de concurs, primești un mesaj de la un supleant prin care te anunță că a intrat în contact cu un posibil bolnav de covid și, din respect pentru mine și participanții la eveniment, nu mai poate participa? Ei, am avut vreo 2 ore și jumătate de foc până am găsit persoana disponibilă: Valeriu Popescu. Și vreau să vă spun că s-a descurcat mai mult decât onorabil. Doamna Arina Antoce care a verificat notele de jurizare vă poate confirma.

Din păcate, colaborarea cu echipa de cercetători francezi despre care vă povesteam cu ceva timp în urmă a fost un eșec total. Vreau să uit cât mai repede de aceștia.

Am lăsat la urmă pe artizanii acestei ediții, jurații, cărora le mulțumesc pentru că au onorat invitația mea.

La București, echipa feminină a fost formată din Arina ANTOCE, Otilia CHIRIȚĂ, Ruxandra PĂDURARU, Dana POP și Bianca SZAKACS-ORHA, iar echipa masculină din Valentin CEAFALĂU, Horia HASNAȘ, Cătălin PĂDURARU, Zoltán SZABÓ și Valeriu POPESCU.

La Iași, jurizarea a fost făcută de: Cintia COLIBABA, Valeriu V. COTEA, Traian PETREA, Mihai FOCEA, Gabriel STOICA.

La Nisa (Château de Bellet), echipa feminină a fost formată din: Elizabeth GABAY MW, Iulia SCAVO DipWSET, Elizabeth RABAY, Ann LONG, iar echipa masculină din Rod SMITH MW, Bruno SCAVO, Frédéric WOELFFLE și Ben BERNHEIM.

Nu chiar în ultimul rând, am avut o colaborare excelentă cu Aurelian Luca, din grupul Private Sommelier. În timpul concursului Zoltan Szabo m-a întrebat uimit, dar și admirativ: – Cine este domnul? Îmi place cum lucrează. Este elegant, discret, foarte profesionist. Da, a fost o plăcere să colaborez cu el. Îl știam de mult timp și am avut încredere în el. Nu m-a dezamăgit. Din contră.

Să trecem la rezultate, că sunteți nerăbdători să le aflați.

În continuare veți găsi un clasament al preferințelor juraților de sex feminin, cât și ai celor de sex masculin. Unii de la noi mi-au spus că această clasificare ar putea fi desuetă, dar din Franța am primit încurajări de a păstra acest mod. În plus, din acest an am făcut un clasament pentru spumantele albe și unul pentru cele rosé.

Ca organizator am fost curios să văd dacă sunt diferențe între alegerile juraților din cele 3 locații în care concursul s-a desfășurat. Da, sunt. Doamna Arina Antoce îmi spunea că, indiferent cât de bine aș organiza eu concursul, indiferent cât de profesioniști vor fi jurații invitați, vor fi diferențe între comisii. Nu voi pune accent pe acest aspect. Luăm în calcul rezultatele pe ansamblu eliminând extremele.

Dacă e să respectăm regula de la concursurile internaționale sunt premiate cel mult 30% din probele jurizate. În cazul de față, ar însemna primele 12 probe.

Hai să vedem care sunt acestea.

1. Știrbey, Prince Știrbey, rosé, extrabrut.

2. Carastelec, Carassia, rosé, brut;

3. Recaș, Muse stars, alb, brut;

4. Bucium, Muscat, alb, dulce;

5. Balla Geza, Clarus, alb, brut;

6. The Iconic Estate, Rhein Extra – Impérial, alb, brut;

7. Știrbey, Prince Știrbey, alb, brut;

8. Carastelec, Carassia Blanc de blancs, alb, brut;

9. Bucium, rosé, dulce;

10. Budureasca, Prima Stilla, rosé, sec;

11. Casa de Vinuri Cotnari, Colocviu Vibe, Frâncușă, alb, brut;

12. Zarea, Diamond Collection, alb, brut;

Zilele următoare voi reveni cu detalii despre aceste probe. Vom afla cu această ocazie impresii ale unor oameni cu greutate care au jurizat la Nisa.

Sâmedru este patron al iernii pastorale, care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Salonic din calendarul ortodox, celebrat la 26 octombrie. În ipostaze de sfânt, Sâmedru umblă pe Pământ însoțit adesea de Sângeorz cu care a încheiat un legământ pe viață și pe moarte: Sângiorzul trebuie să înfrunzească codrul până la 23 aprilie, iar Sâmedru să-l desfrunzească până la 26 octimbrie. Practic, împreună cu Sângiorzul împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice: vara între 23 aprilie și 26 octombrie, având ca miez al timpului data de 20 iulie (Sfântul Ilie), și iarna între 26 octombrie și 23 aprilie cu miez al timpului la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnă). Dacă Sângiorzul încuie iarna și înfrunzește codrul, Sâmedru încuie vara și desfrunzește codrul.

În creația populară Sâmedru este un bărbat obișnuit, păstor sau crescător de animale, sau un fecior care se transformă pe timpul nopții în porc, simbol zoomorf pentru spiritul grâului.

În mediile pastorale Sâmedru se moștenea din tată în fiu, ca antroponim și patron al casei.

Sărbătoarea de Sâmedru este prefațată de Ajun când se aprind focurile lui Sâmedru. Tot atunci se sărbătoresc Moșii lui Sâmedru când se împart ofrande abundente pentru morți. În această zi se concentrează multe ritualuri (de purificare, de fertilitate, apotropaice, de divinație), practici de pomenire și de îmbunare a sufletelor morților care părăseau mormintele la această dată, de tundere rituală a coamei cailor, pronosticuri pentru iarna deschisă de Sâmedru. De asemenea, această zi e considerată Ziua Soroacelor în care se desfășoară activități social-economice (se încheie vechi înțelegeri și se leagă învoieli noi).

Focul lui Sâmedru este un ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic care se desfășoară în ajunul Sâmedrului. Chemarea la ceremonie era făcută de flăcăi care colindau din casă-n casă în ziua de 25 octombrie, strigând: Hai la Focul lui Sâmedru! Cu această ocazie primesc diverse daruri pentru petrecerea nocturnă: covrigi, colaci și fructe.

Aprinderea focului este așteptată cu deosebit interes și de către bătrânii satelor, în special de către femei, care, chiuie și joacă, indiferent de vârstă.

Întreaga suflare a satului participă în jurul unui imens rug funerar aprins de flăcăi. În unele așezări se înfige un brad verde în mijlocul grămezii de lemne și de cetină uscată. După aprinderea focului, de pe coastele dealurilor se rostogolesc roți de car în flăcări pe care se înfășurau paie și se striga: Focul lui Sâmedru!

În jurul focului , întreținut cu lemne uscate, paie și resturi de la melițatul cânepei, se mâncă, se bea, se petrece și, din când în când, se repetă strigătura consacrată momentului. Femeile împart celor prezenți colaci, țuică, fructe (nuci, mere, pere, prune uscate), fetele și băieții sar peste vâlvătaia focului, copiii lovesc tăciunii pentru a produce mai multe scântei.

La plecarea spre case participanții iau tăciuni aprinși pentru a-i arunca pe pășuni, prin grădini și livezi pentru spor și rod bogat în noul an.

Sursa: Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an – dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997, p. 74, 171-172