Știți foarte bine că eu sunt destul de acid (a se citi critic) cu producătorii care au un comportament incorect față de consumatori. Dar, în același timp, nu ezit să critic comportamentul incorect al consumatorului.
Zilele trecute, un prieten lansa un chestionar care-i era necesar la lucrarea lui de licență. În chestionar se făcea referire la crama x. Cei care au vrut să dea o mână de ajutor au completat chestionarul fără probleme.
Poate că acel chestionar nu acoperă întreaga paletă de subiecte care prezintă interes pentru consumator. Și, oricum, trebuie să admitem că niciun chestionar nu este perfect. Nu chiar în ultimul rând, chestionarul era al unui student, nu era realizat de sau pentru crama x, lucru foarte important în analiza cazului de față.
Să zicem că tu, consumatorul y, ai avut o experiență negativă sau, hai să zicem altfel, nu a fost conform așteptărilor tale. OK, mai sunt și astfel de situații. Ce faci în astfel de cazuri? Pui mâna pe telefon și suni producătorul prezentându-i punctul tău de vedere și, eventual, sugestii de rezolvare a problemei. Sau trimiți un email.
Dar se trezește unul să tragă în pianist. Să-ți verși năduful pe cel care a lansat chestionarul mi se pare de Absurdistan. „Pianistul” a luat ca exemplu crama x. Putea să ia ca exemplu crama z sau oricare altă cramă. E un chestionar care-l ajută la facultate, nu este destinat cramei în discuție.
Ce zice consumatorul y? m-am dus sa o vizitez si era vineri, vara, pe la 5 jumate (cand tot omu merge catre mare si cand apusul se vedea perfect) si crama era inchisa…
Acum o să fiu eu cârcotaș chițibușar. Dacă mergi spre mare și treci pe la crama y înseamnă că vii dinspre București (cel mai probabil pe autostradă). Iar, vara, la ora 5 jumate, apusul ăla de soare pe care-l clamezi îl poți vedea, dar… în oglinda retrovizoare. Și, ca șofer, s-ar putea să nu fie chiar o plăcere, ci un calvar. Pe de altă parte, un om întreg la minte nu pleacă la mare vinerea după amiaza când aglomerația este maximă. De asemenea, un om rațional, dacă vrea să viziteze crama respectivă, dă și el un telefon înainte sau trimite un email interesându-se de program, de disponibilitatea personalului șamd. Dar când pleci la plesneală și nu faci (măcar) acești pași trebuie să-ți asumi și riscul de a găsi crama închisă. Iar, în acest caz, nu arunci vina pe cei de la cramă pentru că vina îți aparține în totalitate. Și pentru asta nu trebuie să refulezi în spațiul public că ai găsit crama închisă. E cam de șorici.
Și omul nu se mulțumește cu-atât, ci urcă pe cele mai înalte culmi ale penibilului. Acuză crama că este comercială (!!!) și cu mult marketing!!! Da, da, ați citit bine, este o cramă comercială, iar acesta este un factor pentru care crama x trebuie pusă la zid. Probabil că individul se aștepta să găsească Societatea de Binefacere x care să fie deschisă 24/24 și, eventual, să-i și dea gratuit câte o sticlă de vin din producția proprie. Normal, nu?
Acestor indivizi le-aș recomanda să facă un exercițiu de imaginație. Să se transpună în pielea proprietarului cramei respective. Tare sunt curios să văd cum ar gestiona ei o astfel de cramă. Ar dona producția de vin obținută? Ar avea crama deschisă 24/24? Cum i-ar plăti pe angajați? Sau aceștia ar trebui să desfășoare activitate voluntară?
De unde naiba tot ies astfel de specimene?