Skip to main content

Continuăm astăzi miniserialul din Champagne cu povestea unei alte case de top: Bollinger.

Cunoscută pentru şampaniile de excepţie realizate preponderent din Pinot Noir, aceasta casă de şampanie exclusivistă este încă o afacere de familie, lucru mai rar întâlnit în zona Champagne. Actul de naştere datează din 1829 când Jacques Placide Bollinger a pus bazele unui parteneriat alături de amiralul Emmanuel de Villermont şi Paul Joseph Renandin din care a reieşit casa de şampanie “Renandin, Bollinger&Cie”. Materia primă pentru producţia de şampanie a constituit-o strugurii proveniţi de pe parcelele deţinute de familia Villermont situate în satul Ay, lângă Epernay, unde compania işi are sediul şi în prezent.

In 1837 Jacques Bollinger s-a căsătorit cu fiica amiralului Villermont obţinând astfel cetăţenia franceză. Decesul amiralului Villermont (survenit 3 ani mai târziu) şi în 1854 al celulilalt partener (care nu a avut moştenitori) a făcut ca Jacques Bollinger să devina proprietar unic iar de atunci descendenţii lui si ai soţiei acestuia (Louis Charlotte) să ducă tradiţia mai departe. Începand cu 1865 s-au realizat primele exporturi către Anglia cu şampanii cu “dozaj mic” în condiţiile în care stilul preponderent de vinifcare al şampaniilor la acele timpuri era în zona cu zahăr rezidual în jurul a 20g/l.

Administrarea companiei a trecut succesiv de la o generaţie la alta ajungând la strănepotul lui Jacques Bollinger (al cărui prenume era tot Jacques). Acesta era căsătorit cu Elizabeth Law de Lauriston, stră – strănepoata lui John Law de Lauriston, economist, bancher cu origini din Scoţia şi cofondator al “Compagnie de Indes”. Destinul a făcut ca Jacques să se stingă prematur la 49 de ani, moment la care Elizabeth Bollinger a fost nevoită să preia “frâiele” companiei. Cunoscută in familie sub numele de “Matuşa Lilly” iar în sat ca “D-na Jacques”, Lilly a condus cu inteligenţă, curaj şi fermitate casa Bollinger timp de de mai bine de 30 de ani, fiind unanim recunoscută ca “Marea Doamna din Champagne”. Imaginea cu Lily Bollinger străbătând pe bicicletă parcelele de viţă esta încă vie.

După al doilea război mondial Lilly Bollinger s-a concentrat pe achiziţii de vie făcând ca portofoliul casei să ajungă la 160 ha, ceea ce asigură 65% din necesarul de struguri. Consecventă in aplicarea metodelor ei, “Dna Jacques” a impus nişte principii pe care casa Bollinger le respectă cu sfinţenie şi în ziua de azi.  Acestea sunt:

–          majoritatea strugurilor să provină din plantaţii proprii, din care peste 85% sunt clasificate Grand Cru sau Premiere Cru;

–          soiul Pinot noir să fie dominant în cupaje;

–          fermentarea vinurilor de bază să se faca în butoaie de lemn vechi pentru o mai bună microoxigenare;

–          maturarea Vinurilor de Rezervă are loc în sticle format magnum;

–       perioada de autoliză sa fie de cel putin 2-3 ori mai lungă decat cea reglementată, chiar si pentru şampanii non vintage Special Cuvee.

Tot ea, a fost cea care a decis in 1967 lansarea conceptului RD (Degorjat Recent sau “Recemment Degorge”), care a devenit marcă înregistrată Bollinger. Acest tip de şampanie parcurge o perioadă foarte lungă de maturare pe drojdii în sticlă (minim 8 anI) şi este degorjată cu puţin timp înainte de lansarea pe piaţa. Vinul rezultat, pe lângă  pronunţate note autolitice are o prospeţime remarcabilă.

In 1969 a fost lansat brand-ul “Vielle Vignes Francaises” o şampanie de tip Blanc de Noir produsă in cantitătţi foarte mici din struguri ce provin de pe două parcele de viţă nealtoită şi neafectată de filoxeră.

Llly Bollinger s-a retras de la conducerea casei in 1971 având grijă ca in prealabil să aibă în jurul ei pe membrii familiei care puteau să ducă tradiţia mai departe. Primul a fost Claude de Hautefeuille, soţul nepoatei ei, pe care l-a instruit despre toate detaliile din cramă. Acesta a derulat în anii 1950 un amplu proces de modernizare cu respectarea strictă a standardelor de calitate „marca” Lily Bollinger pentru ca în 1971 să devină preşedintele companiei. A urmat in 1978   Christian Bizot, nepotul lui Llly Bollinger care moştenind apetitul de calatorii al matuşii sale a reuşit să se facă foarte cunoscut în răndul somelierilor, al proprietarilor de restaurante şi al comercianţilor de vinuri fapt care i-a permis să promoveze cu mare succes şampania Bollinger. A fost recunoscut pentru stilul sincer şi informal de comunicare.  El a fost urmat la conducerea casei de stră- strănepotul fondatorului, Ghislain de Mongolfier, un personaj neobosit, cu competenţe tehnice impresionante ce a făcut ca separat de administrarea şi operarea  casei Bollinger să fie  ales Co-Preşedinte al “Comite Interprofessionnele du Vin de Champagne”, cel mai important organism de reglementare din zona Champagne.

Anul 2008 a însemnat o premieră în ce priveşte conducerea companiei, fiind desemnată o persoană care nu făcea parte din familia Bollinger, respectiv Jerome Philipon, nativ din zona Champagne. El a fost urmat din 2017 de Charles Armand de Benelet care şi el a reuşit să îmbine cu success tradiţia cu metodele inovative de vinifcare ducând pe noi culmi standardele de calitate ale mărcii Bollinger.

Sediul companiei este în satul Ay şi se compune din mai multe clădiri care au destinaţii diferite dar in toate rafinamentul se regaseşte în fiecare detaliu. O curte interioară şi un gard impozant se afla in fata clădirii principale (foto 1). Turul a inclus vizita arhivei casei Bollinger ce conţine fotografii vechi ale familiei, documente contabile şi chiar liste de meniuri cu asocieri sofisticate de feluri de mâncare cu şampanii. Am remarcat aici câteva poze în care şampania Bollinger apare în cărţile lui Ian Fleming din seria James Bond (“Diamonds are Forever”).  Gazdele ne-au spus că există o legatură specială între casa Bollinger şi producătorul filmelor James Bond. Vizita a continuat într-un mic muzeu cu unelte tradiţionale pentru lucrări în vie şi vinificaţie.

Foarte interesantă a fost şi vizita în “Galeria 1829” ce adăposteşte şampanii din aproape toţi anii de recoltă de la înfiinţarea casei până în zilele noastre cu descrierea fiecărui an de recoltă şi a diverselor evenimente unde acea şampanie a fost servită. A urmat “La Reserve” care conţine o colecţie de peste 3000 de sticle magnum în care casa Bollinger păstra vinurile de rezervă pentru fiecare varietate de struguri şi din fiecare an de recoltă. Din curtea interioară se ajunge uşor in pivniţa unde sunt depozitate butoaiele pline cu vin.  În faţa clădirii principale, pe partea cealaltă a drumului se află una din parcelele cu viţe de Pinot Noir care nu au fost niciodata alltoite sau afectate de filoxeră şi din ai căror struguri se produce şampania “Vielle Vignes Francaises”. (foto 2)

La două străzi distanţă se află sala cu tancuri de inox iar sub ea este sala unde se face degorjarea.  Crama dispune şi de un centru propriu de reparat butoaie.

Ne-am reîntors apoi în clădirea principală unde este amplasată sala de degustare. Lista de şampanii cu care ne-am delectat a inclus: (foto 3)

Bollinger Special Cuvee – numele acestei şampanii a rezultat urmare a unei sugestii venite din partea agentului de distribuţie al casei Bollinger din Anglia care a considerat că acest nume e mai potrivit pe piaţa engleză şi că exprimă mai bine fineţea acestei şampanii decât “Brut sans anee”. Realizată din Pinot Noir (60%), Chardonnay (25%) şi 15% Meunier, strugurii provenind în proporţie de peste 85% din parcele Grand Cru sau Premiere Cru.  Vinul are o culoare auriu strălucitor şi un perlaj fin. Olfactiv, ne întâmpinâ cu arome intense şi complexe de fructe coapte si condimente, completate de note de măr copt si compot de piersici. Aciditate vibrantă, bine sustinută de notele aromatice, perlaj fin, arome de pere, brioşe, condimente, note de nuci fac ca vinul sa fie aiba şi structură şi prospeţime şi intensitate. Dozajul este ca pentru un “Brut”. E considerat ca fiind un reper de calitate pentru o şampanie NV.

Bollinger Rose – gazdele l-au definit: “proaspăt ca un roze, echilibrat ca un Bollinger”. Ca şi primul vin, 85% din struguri provin de pe parcele Grand Cru şi Premiere Cru în următoarele proportii: 62% Pinot Noir, 24% Chardonnay şi 14% Meunier. Doar maxim 6% din cupaj este vin roşu. Roz la culoare cu perlaj delicat din care răzbat şi nuanţe bronz- aurii, ne încântă olfactiv cu arome abundente de coacăze roşii, căpşuni, cireşe roşii, note de condimente şi patiserie. Pe palat este sec, aciditatea peste medie este în echilibru perfect cu notele de fructe iar influenţa lemnului folosit la fermentarea vinurilor de bază se face simţită atât aromatic cât şi în textura vinului. Postgust lung, dominat de arome de fructe roşii si condimente.  Dozaj 8g/l. Încântător.

Bollinger, La Grande Annee 2008 – un vin caracterizat de profunzime şi rafinament, vinificat exclusiv în buotaie de lemn, maturat 9 ani pe drojdii iar remuajul şi degorjarea s-au realizat manual. Galben- auriu la culoare cu bule fine, nas complex în care distingem note intense de piersici, frunze de lamăie, coajă de portocală, şofran, arahide confiate, ghimbir, miere şi patiserie. Pe palat este sec, cu aciditatea peste medie foarte bine sustinută de aromele uşor amărui de grapefruit şi sâmburi de caise. Cu o textură mătăsoasă, postgust lung, uşor mineral şi salin face ca vinul să fie proaspăt, deliciios şi rafinat. Are toate atributele pentru o învechire indelungată, fereastra de consum recomandată fiind până în jurul anului 2040.

Bollinger, La Grande Anneee Rose 2007 – o şampanie roze despre care Liily Bollinger a spus ca ar fi de acord să o producă doar dacă va fi extraordinară. Şi aşa a fost, un cupaj unic între un vin dintr-un an de exceptie şi un vin roşu ce provine de pe o singură parcelă (Cote aux Enfants – Ay Grand Cru Pinot Noir). Realizat din Pinot Noir (72%) şi Chardonnay (28%). Proporţia de vin roşu adăugat este de cca 5%. Cu o culoare roz foaie de ceapă şi perlaj fin ne încântă olfactiv cu note de cireşe, coacăze roşii, smochine, mentă, ghimbir şi drojdii. Pe palatin este sec, cu aciditate vivace, corp amplu, perlaj elegant şi persistent. Este complex din punct de vedere aromatic (fructe roşii, migdale, note de cafea, pâine prajită), şi are un postgust cu remanenţă peste medie în care regăsim note de nuci prăjite. O şampanie elegantă, rafinată şi sofistificată aş spune.

Am încheiat cu Bollinger RD 2004, care este a 25-a ediţie a acestei şampanii ce poartă celebrele initiale RD (“Recemment Degorge” sau “Recently Disgorged”), marcă înregistrată Bollinger. Şampania provine dintr-un an de recoltă considerat “Grande Annee” şi a parcurs mai bine de 13 ani de “autoliză” în sticlă (cu dop de plută şi nu cu capac tip “coroana”). De altfel, casa Bollinger are un control foarte strict atât în ce privesc anii de recolta (foarte puţini ani de recolta se califică pentru acest tip de şampanie) cât şi cu referire la cantitaţile produse. Gazdele ne-au spus că ei produc circa 1% din total producţie din zona Champagne şi doar 1% din producţia Bollinger este Bollinger RD. Strugurii parcurg un proces de selecţie riguros şi provin integral de pe parcele Grand Cru si Premiere Cru, proporţiile finale din cupaj fiind Pinot Noir 66% si Chardonnay 34%. Anul 2004 a fost un an excepţional cu conditii perfecte la momentul recoltării strugurilor. Se foloseste doar must de prima presă (cuvee) iar fermentaţia primara s-a făcut in butoaie de stejar. Degorjarea cu un dozaj de 3g/l a avut loc în Noiembrie 2018.  Vizual: culoare auriu intens, strălucitoare, bule fine şi intense. Olfactiv: abundă în note de stafide, portocale confiate, ghimbir, chimion, caise deshidrate, brioşe şi miere. Pe palat este sec, cu aciditate vibrantă, textură  cremoasa, perlaj fin şi un postgust persistent în care regăsim note complexe de fructe deshidratate, miere si aluat de pâine proapătă. Un vin briliant.

In concluzie, o experienţă fabuloasă, o infuzie desprre ce înseamna şampania unei case “Grand Marques”.

P.S. La începutiul acestei luni, casa Bollinger a lansat printr-o ceremonie online, a 26-a ediţie a Bollinger RD ce are la bază recolta anului 2007. Vinul a beneficiat de 14 ani de maturare pe drojdii şi a fost degorjat în iulie 2021. Eticheta a fost redesenată folosind aceleasi caractere ca ale primei etichete de RD (recolta anului 1952, lansată în 1967) fiind realizată din folie de aluminiu. Aşteptăm cu nerăbdare să o vedem şi pe rafturile magazinelor de specialitate.

(va urma)

Liviu Gheorghe

DipWSET, Weinakademiker

Lasă un răspuns